Prin ţările nordice pe două roţi şi 10 zile!

Scriu din ce în ce mai rar, nu pentru că nu ar fi subiecte, ci pentru că sunt prea multe şi atunci nu mai este timp să fie povestite. Însă, câteodată trebuie să fac un efort şi să relatez, chiar succint, trecute impresii şi viitoare amintiri. Aşa cred eu că opresc timpul, cu ajutorul cuvintelor!

Aventurile pe două roţi de anul trecut, din Franţa, cu echipa Cycling for Libraries, am crezut că vor fi ultimele de acest gen, însă, în acest an, când au anunţat că traseul se va derula în ţările nordice, decizia mea a fost schimbată imediat. Scandinavia era unul dintre locurile pe care mi le doream să le străbat şi am considerat invitaţia o oportunitate.

Cycling for Libraries este genul de vacanţă care poate fi înţeleasă mai greu de mulţi români. Este o excursie foarte activă, în care pedalezi de dimineaţa până seara, uneori chiar noaptea, vezi multe locuri, multe obiective, dar mai ales multe biblioteci. Pentru că C4L, de fapt, este un eveniment profesional, pe care eu îl consider una dintre cele mai frumoase modalităţi de a face un concediu. Cu siguranţă, pentru mulţi români acest lucru este de neînţeles. De ce ai cheltui nişte bani ca să vizitezi biblioteci şi să faci efort susţinut 10 zile? Concediul este imaginat de cele mai multe ori ca un sejur într-o staţiune, la un hotel cât mai confortabil, cu all inclusive, adică mâncare şi băutură la discreţie.

Şi astfel a început „aventura nordică”, cu multe speranţe, cu tot felul de socoteli financiare, pentru că aceste ţări nu sunt considerate a fi chiar ieftine şi a trebuit să planificăm foarte bine cum distribuim cheltuielile şi rezervările de care aveam nevoie, pentru că este inutil să mai precizez că totul a fost suportat de către mine.

Primul contact cu ţările nordice a început din Norvegia, de la Oslo unde am ajuns duminică, 30 august, şi nu a fost prea onorant: oraşul era plin de gunoaie! Da, zona Gării Centrale şi nu numai era plină de resturi aruncate pe jos şi coşuri de gunoi pline. Hmmmm! Nu prea se potriveşte cu ceea ce îmi imaginam eu despre nordici. Am avut la dispoziţie aproape două zile să vizitez oraşul, lumea nordică nu excelează prin senzaţional, totul are măsură, simplitate, austeritate de multe ori, şi mult pragmatism. Lucrurile trebuie să fie practice, în primul rând şi apoi frumoase, dacă mai este loc şi de aşa ceva. Deşi în cele două zile vremea a fost plină de soare şi căldură, din cele văzute se întrezăreşte că oamenii sunt aspri, obişnuiţi cu efortul în condiţii vitrege şi care nu fac risipă de nimic, pentru că totul se obţine cu greu. Deşi Norvegia în prezent este una dintre cele mai bogate ţări din Europa, nimic nu arată opulenţă. Nici măcar palatul regal nu impresionează aşa cum fac alte construcţii similare din lume. Îmi vin în minte clădirile imense pe care grandomania unora le-a gândit în România, cum ar fi Casa Poporului sau gigantica Catedrală care se tot construieşte de un timp! De unde orgoliile acestea de a le arată altora, ce? Nimic din toate acestea nu am văzut pe la nordici: sunt tare simpli şi chiar nu-i preocupă să demonstreze nimic nimănui.

Oricum ne-am încărcat plămânii de aer din nord şi marţi, 1 septembrie, eram prezenţi în Piaţa Primăriei, Rådhusplassen, pentru a pleca la drum pe două roţi. Cu toate că am avut parte până atunci doar de soare şi de vreme de vară, până s-a dat semnalul de plecare al grupului, ploua cu găleata. De aceea, toate formalităţile organizatorice s-au făcut la un mod destul de rapid. Sau cel puţin, la acel moment, eu am crezut că ploaia a fost motivul…

Ce era mai important, adică să intru în stăpânirea temporară a unui căluţ nordic pe două roţi, s-a realizat. Aveam o bicicletă închiriată de la o firmă daneză, o Kildemoes, care m-a învăţat multe lucruri pe care nu le ştiam: cum este pe un cadru de damă, pe o şa din aceea tip canapea, lată, cum să frânezi din pedale, să schimbi vitezele prin rotire, nu cu ajutorul vreunei manete şi cum să urci dealuri sinistre doar cu trei viteze. „Daneza” mea a făcut tot ceea ce a putut ca să mă susţină, numai că puterile ei au fost limitate, a trebuit să muncesc din greu alături de ea ca să termin cu bine călătoria. Frumoasă, cam de oraş, robustă, dar nu prea deşteaptă, „daneza” s-a achitat de misiune cum a ştiut mai bine şi am apreciat acest lucru.

Şi cum ziceam… se pune pe o ploaie teribilă, iar noi pornim la drum destul de zoriţi. Zoriţi  sau mai degrabă mânaţi de strigătele destul de fioroase ale celor doi suedezi, principalii organizatori ai evenimentului.

Primele zile, cele de pedalat prin Norvegia, au fost destul de dure. Am avut nişte suprize, prima a fost legată de relieful terenului pe unde am umblat. Din anii trecuţi aflasem de la nordici că ţările lor sunt destul de plate, iar ceea ce făceam noi acum era ciclo-căţărare în toată regula. Am urcat şi coborât suprafeţe interminabile, practic tot drumul a fost cu dealuri, lucru care a dat probleme destul de mari unora dintre noi. Oricum pentru toată lumea a fost o încercare serioasă, iar bicicletele închiriate, cu aliura lor de oraş, au dat tot ceea ce au putut, dar nu a fost uşor pentru ciclist. Dealurile au fost combinate cu aversele de ploaie, când mai uşoare, când mai torenţiale. Peste toate acestea s-a suprapus ritmul destul de alert impus de lideri. Dacă cu drumul şi cu vremea m-am mai împăcat, mult mai greu a fost să accept modul în care au gândit organizatorii că pot deplasa aproape 100 de persoane cu diverse vârste şi condiţii fizice. Am constatat cu tristeţe că oamenii grosolani şi infatuaţi există şi pe la ei. Tot turul a fost pus la cale de doi suedezi, însă în Norvegia şi Danemarca existau şi alţi coordonatori care au ajutat în ceea ce priveşte planificarea pentru ţările lor. Aceşti coordonatori au fost impecabili, s-au străduit să îşi facă datoria cât mai bine şi au reuşit, însă nu acelaşi lucru îl pot afirma despre suedezi. Nu cunoşteau suficient de bine drumul, au reuşit să alcătuiască nişte trasee care au epuizat grozav grupul în primele zile, atitudinea faţă de participanţi a fost arogantă şi tonul deranjant. Dacă erau de-ai noştri mi s-ar fi părut firesc, dar atunci când constaţi acest lucru la naţii pe care le consideri mai educate, ai nişte surprize neplăcute.

Părţile pozitive au fost că în Norvegia am mers mult pe piste de bicicletă, efortul din fiecare zi se transforma în satisfacţia că am depăşit cu mult ceea ce credeam eu că pot face pe două roţi şi grupul se mobiliza să îşi atingă targetul de km pe ziua respectivă. Prin localităţile şi bibliotecile pe unde treceam am fost primiţi cu mare căldură şi simpatie. Îmi aduc aminte cu care plăcere că, în prima zi, când am ajuns la Horten am fost primiţi cu fanfară. Sentimentul este impresionant: după o zi epuizantă, pe seară, ajungi pe o ploaie torenţială aproape de locul de odihnă şi gazdele ne întâmpină ca pe nişte campioni! Tot legat de ospitalitate, am fost hrăniţi peste tot, hidrataţi şi trataţi cu mare grijă şi respect pentru misiunea şi efortul nostru. Acest lucru a contat enorm!

În ceea ce priveşte peisajele, ele mi-au amintit foarte mult de ceea ce am întâlnit în ţările baltice: câmpuri mari de holde străjuite de păduri de conifere şi localităţi mici şi cochete de oameni foarte harnici. Vremea părea cel puţin cu două luni în urmă faţă de noi, pentru că la începutul lui septembrie începea recoltarea păioaselor care la noi au fost strânse din iunie-iulie. Iar într-un parc din Oslo mirosea încă puternic a floare de tei, deşi la noi era deja o amintire. Vremea frumoasă pentru ei este de scurtă durată, dar oamenii sunt foarte gospodari şi profită la maxim de perioada caldă.

Am ajuns, după trei zile şi vreo două feriboturi în Suedia. Sinceră să fiu, aş fi preferat să văd mai mult din Norvegia, dar ritmul, efortul şi ploaia nu au fost de partea noastră.

În Suedia am intrat cu speranţa că dealurile s-au terminat odată cu părăsirea Norvegiei. Cei din aceste zone ne-au spus că Suedia are o parte destul de plată şi una deluroasă. Vă las să ghiciţi pe unde am mers noi! Da, am făcut din nou dealuri, organizatorii suedezi nu s-au dezminţit şi au fost la fel de grosolani în atitudine şi necunoscători ai drumurilor pe unde trebuia să mergem. Acest lucru îl constatam destul de des pentru că pur si simplu ne întorceau din drum şi reluam traseul în altă direcţie sau, necunoscând drumul, nu ştiau nici timpii de parcurgere şi atunci subevaluau distanţele. Într-o seară am ajuns la cazare după ora 22.30, după ce în prealabil ne-au asigurat că mai avem puţin, câţiva km. Pentru aceştia am mai urcat şi coborât de întuneric vreo două ore de drum. În plus, în Suedia am mers mai mult pe drumuri circulate de maşini, este drept mai lăturalnice, dar totuşi care necesitau atenţie mare din partea noastră. Au mai fost şi alte elemente care mi-au lăsat o impresie dezagreabilă, dar, repet, din fericire, multe alte lucruri au făcut ca, în acest moment, să îmi aduc aminte cu mare plăcere de această călătorie.

Al treilea feribot ne-a traversat în Danemarca. Aici exista un alt organizator, danez, care a preluat grupul şi l-a condus până la final. Despre acesta nu am cuvinte destul de frumoase ca să descriu efortul lui, modul în care a programat totul, atitudinea atentă cu fiecare dintre noi. După tratamentul suedezilor i-am fost recunoscători şi am apreciat mult, mai ales că, după jumătate din perioada de 10 zile, începea să se acumuleze oboseala cu fiecare zi care trecea. Am avut zile în care am pedalat cu o stare de somnolenţă pe care nu puteam să o elimin.

Danemarca mi-a plăcut cel mai mult. Mi-au plăcut locurile prin care am trecut, faptul că vremea se îmbunătăţise semnificativ, nu a mai plouat, iar dealurile au început să fie din ce în ce mai rare. Am mers foarte mult pe piste de bicicletă, pe poteci de pământ uneori pentru a scurta distanţele, iar acum ne puteam încadra foarte bine în timpi. Localităţile erau micuţe, cu căsuţe micuţe, acelaşi stil minimalist, practic şi fără excentricităţi. La ţară se face agricultură la greu, pe principii ecologice, terenurile mirosind îngrozitor la îngrăşământ de origine animală. Pentru biciclişti acest lucru nu este prea plăcut, mi s-a întâmplat să urc cu greu un deal, inhalând prin toţi porii mirosul de grajd. Cu toate acestea cred că este de preferat în locul chimicalelor cu care alţii contaminează solul ani la rând.

Mi-au mai plăcut terenurile din jurul fiecărei case, fără garduri, cu un gazon impecabil tuns. Mi-a plăcut că am văzut un număr impresionant de posesori de câini, de toate rasele şi mărimile şi aceştia nu săreau, nici măcar nu lătrau la biciclişti. Erau toţi în lesă. Din zecile de câini întâlniţi, cred că maxim zece au manifestat nervozitate la întâlnirea cu grupul nostru, dar au fost bine struniţi de stăpâni. Mai are rost să vă spun că anii de „antrenament” din România mă făceau să intru pe modul vigilent atunci când zăream vreun câine? Acest lucru mi-a intrat în instict, din păcate!

Revenind la biblioteci, pentru că în fond, ele au fost „vedetele” acestui tur, am văzut de toate felurile şi de toate dimensiunile. Cu siguranţă, dotarea lor este net superioară, dispun de mai multe fonduri, însă ce este mai important este faptul că oamenii le frecventează asiduu. Publicul chiar obişnuieşte să vină la bibliotecă şi pentru a se informa sau a citi ceva, dar şi pentru a petrece timpul liber pe care îl au la dispoziţie. Bibliotecile sunt integrate în mod firesc în viaţa unei comunităţi, ele fac parte aşa cum face parte mall-ul sau parcurile sau sălile de sport, pentru că, să nu uit, scandinavii sunt dependenţi de sport la modul cel mai serios. Fac sport într-un stil spartan aş putea afirma, cel puţin în comparaţie cu naţia noastră.

Nu pot să închei scurta, foarte scurta relatare despre ţările nordice şi bicicleala de pe acolo fără să amintesc de un alt ajutor de nădejde din echipa de organizare şi anume, bucătarul finlandez, care ne hrăneşte la Cycling for Libraries de cinci ani. Nu este orice bucătar, are un restaurant şi a scris şi o carte de bucate, iar mesele de prânz pe care, de obicei, le luăm undeva pe drum, în aer liber, rămân în memorie pentru multă vreme. În plus, este şi o persoană foarte simpatică!

Cazarea a fost un punct slab în acest tur nu din pricina confortului, eu sunt antrenată să mă descurc la fel de natural şi într-o cameră de hotel, dar şi într-un cort. A fost vorba tot de organizare, suedezii au refuzat cu hotărâre să depună un efort minim şi să respecte şi dorinţele participanţilor atunci când a fost vorba de căsuţe de 4-5 persoane. Din acest motiv am decis câteva nopţi să le plătim din buzunarul propriu în alte părţi decât cele stabilite pentru toţi. Au fost momente neplăcute şi greu de explicat, dar au trecut şi acum chiar nu mai contează, s-au evaporat printre impresiile frumoase care au rămas.

Eu cred că după aproximativ trei pagini de text, nu am făcut decât să trec în revistă foarte sumar vacanţa mea non-conformistă. Au rămas câteva sute de fotografii, track-urile GPS, oamenii deosebiţi pe care i-am cunoscut şi locurile pe care doream să le văd şi, în sfârşit, am reuşit! Nu ştiu dacă aş mai repeta experienţa, ar fi o mare provocare, mai ales că acum cunosc ce mă aşteaptă, greu, dar frumos!

Şi acum, după cuvinte şi bune şi rele, vă invit la să priviţi imagini şi traseul, schematic, aşa cum îl redă un track GPS. Enjoy!

30-31 august, Oslo:

https://goo.gl/photos/pWoghHbXVMeHRs3JA

https://goo.gl/photos/VK5Ffz44xG6Yddvo8

01 septembrie, Oslo – Moss – Horten:

https://goo.gl/photos/E2GbPRfjtvqKa4Ap7

https://www.endomondo.com/users/5747674/workouts/602317892

02 septembrie, Horten-Sandefjord-Tanum:

https://goo.gl/photos/5FtevGkhc5Fv7KcAA

https://www.endomondo.com/users/5747674/workouts/602302370

03 septembrie, Tanum-Uddevalla:

https://goo.gl/photos/65CXJXxS22LotK7R9

https://www.endomondo.com/users/5747674/workouts/602304742

04 septembrie, Uddevalla-Trollhättan – Göteborg:

https://goo.gl/photos/1dQqmjtPq3ngb1VR9

https://www.endomondo.com/users/5747674/workouts/602308614

05 septembrie, Göteborg:

https://goo.gl/photos/rohapv7Lb3YYS1cw5

06 septembrie, Göteborg – Fredrikshavn – Hjørring:

https://goo.gl/photos/3oHg3XW7Qca3A7ky7

https://www.endomondo.com/users/5747674/workouts/602310537

07 septembrie, Hjørring-Aalborg:

https://goo.gl/photos/294V1KVxdfjDQLfe6

https://www.endomondo.com/users/5747674/workouts/602313700

08 septembrie, Aalborg-Aalestrup:

https://goo.gl/photos/3rm97cXgd1ccXXvP8

https://www.endomondo.com/users/5747674/workouts/602314493

09 septembrie, Aalestrup – Randers:

https://goo.gl/photos/no8QusLd89mFhxVu9

https://www.endomondo.com/users/5747674/workouts/602315593

10 septembrie, Randers – Aarhus:

https://goo.gl/photos/YS9r1qWQ59oJYrLZ8

https://www.endomondo.com/users/5747674/workouts/602316263

11-12 septembrie, Copenhaga:

https://goo.gl/photos/mfdV9WYkY8AeBwAE9