Traim in fiecare zi intr-o lume aberanta. Intre agonie si extaz. Extaz pentru inca mai exista frumusete pe lumea asta si refuz sa cred ca iubirea a disparut cu totul (deci trebuie sa credem in ea) si agonie, pentru ca suntem inconjurati de gunoaie.
In general, gunoaiele iti sar in ochi foarte usor prin hidosenie, uratenie. Dar daca ne referim la gunoaiele umane atunci situatia se schimba radical. Pot fi ascunse sub forme departe de orice banuiala, insa cand ti se releva cata mizerie exista sub acest invelis te cutremuri. Si va rog sa ma credeti ca in ceea ce priveste mizeria umana nu exista limite. Orice este „admis” se pare.
Nu stiu daca ne putem feri de atingerea otravita. Din pacate, nu avem cum, oricat am fi atenti.
Daca cunoasteti vreo cale de a ne feri de astfel de monstri, spuneti-mi si mie… Poate invat ceva de la voi.
kya's Blog 