Ia de Vădeni

Când începe povestea nimeni nu ştie. Probabil că o brăileancă meşteră la cusut, de prin Vădeni, şi-a propus să coasă o cămaşă încreţită la gât aşa cum a văzut ea la mama ei, care, la rândul ei a învăţat de la mama ei şi tot aşa… Toate au găsit că romburile, semnele dătătoare viaţă, în zile de sărbătoare trebuie să împodobească  trupurile lor. Şi atunci ele au tot cusut ii nu prea colorate, fără flori, fără motive zoomorfe, doar geometrie, pentru că aşa au învăţat din bătrâni că sunt iile pe la Brăila.

Frumoasa ie, în culori sobre, a ajuns la cunoştinţa Mariei I. Panaitescu, care în 1910, a prins modelul, considerându-l demn, în cartea „Colecţie de cusături naţionale româneşti din diferite judeţe”. Nu ştim cât au stat romburile modelului frumos aranjate între paginile cărţii fără să fie „furate” şi cusute. Nu ştim dacă ele au reuşit să fure inima cuiva prin comparaţie cu modelele bogat colorate şi înflorate din alte zone ale ţării. Nu ştim dacă şi de câte ori cămaşa de Vădeni a prins viaţă, pentru că aceste cărţi au zăcut cine ştie pe unde, iar iile noi au început să emane un aer de „artizanat”, cu modele mai simplificate şi mult mai adaptate la cerinţele din anii de după ’44. Sigur a intervenit o pauză, iile au fost înlocuite cu hainele realizate în serie, ţăranii s-au mutat la oraş şi nu au mai dorit să se ştie de unde vin, au aruncat vechiturile din gospodării şi toată arta tradiţională s-a „transformat” în mileuri şi peşti de sticlă pe televizor, şterşi cu grijă de praf. Creierele au cam fost spălate şi de acest lucru se ocupau fără răgaz „pârâţii” satelor, aceia care intrau la şcoala de cadre şi ieşeau specialişti în tot ce mişcă.

A trebuit ca această situaţie să se păstreze mai bine de jumătate de secol, timp în care greu de crezut că şi-a mai adus cineva aminte de ia de Vădeni şi de frumuseţea ei stinsă între paginile albumului de cusături.

În secolul următor, după un deceniu, mintea românilor s-a mai limpezit, am înţeles oarecum că, fără tradiţiile noastre, nu suntem nimic, că fiecare model popular este părticică din sufletul nostru, că purtăm blugi, dar îi putem potrivi la o ie şi ne desprindem din marea masă uniform îmbrăcată. Că un brâu frumos colorat ne face speciali şi că o femeie sau un bărbat purtând un accesoriu pur românesc sunt altceva, sunt români, nici mai buni, nici mai răi ca alţii, dar mai uşor de deosebit din marea familie a Europei. Nu fac parte dintre puritani, nu cred că ia merge numai la opinci şi basma, cred că tradiţionalul se poate îmbina inteligent cu modernul şi combinaţia poate da rezultate excepţionale.

În acest context, un suflet deosebit, Ioana Corduneanu, o femeie profund legată de rădăcinile noastre şi cu multă iubire de oameni, desenează modelul iei de Vădeni alături de câteva alte sute de modele din toată ţara cu ajutorul unei aplicaţii informatice. Când iubeşti tradiţiile, iubeşti şi oamenii, altfel nu se poate, trăieşti ca să le dai o nouă viaţă lor. O nouă poveste începe pentru ia noastră: după ce a fost cusută pe pânză, tipărită de hârtie, acum ea este digitală şi este găzduită pe Internet în blogul Semne cusute (http://semne-cusute.blogspot.ro/search?q=vadeni)

Reproducerea digitală a modelului din albumul Mariei Panaitescu

Reproducerea digitală a modelului din albumul Mariei Panaitescu, autor Ioana Corduneanu

Ce bine îmi pare că trăiesc aceste vremuri în care pot fi la un click distanţă de atâtea miracole! Că trebuie să aleg cu mare grijă cum îmi petrec timpul, pentru că pot face atât de multe, afla atât de multe şi nu trebuie irosită nicio clipă aiurea. Că pot lăsa deoparte acul sau cartea şi să trec fără probleme să comunic cu prieteni aflaţi la mii de km distanţă sau să lucrez de acasă, dacă îmi propun să fiu cât mai eficientă. Am de unde alege şi acest lucru mă face să mă simt recunoscătoare!

Dar să ne întoarcem la ia de Vădeni „electronică”… Ea este în aşteptare, dar acum şansele ei sunt altele. Zilnic poate fi văzută de sute de oameni, aleasă de mult mai mulţi ca model de inspiraţie şi comentată de admiratori. Culorile ei terne pe foaia de hârtie, acum strălucesc pe monitor.

Au strălucit suficient de mult ca să atragă atenţia şi în comunităţile virtuale dedicate cusutului de ii. Şi ia de Vădeni capată nu o nouă viaţă, ci mai multe! Se coase una la Elveţia, alta s-a terminat tot undeva pe afară şi ambele arată de vis. Le-am admirat atunci când, în gândul meu, încolţise deja dorinţa de a coase o ie de la mine de acasă. Nu sunt născută la Brăila, părinţii mei nu sunt de aici, dar aici este casa mea de când mă ştiu, altă casă eu nu cunosc, deci ia mea de aici trebuie nsă fie.

E drept, nici nu am avut de ales. E singurul model de Brăila care, fiind dinainte de 1944, are mari şanse să fie autentic. Am mers prin judeţ şi nimic din ceea ce am găsit pe acolo nu mi-a dat acest sentiment. Nu mai este nimic „de Brăila” în Brăila, au mai rămas doar câteva cămăşi drepte cu modele geometrice, nicio ie, nimic care să spună povestea acestor locuri. Poate nu am căutat suficient, nu voi renunţa la asta, însă tradiţia acestei zone aproape că a murit şi doar bătrânii o mai ştiu şi vor lua cu ei sub pământ ceea ce cunosc.

Acum povestea iei de Vădeni s-a întâlnit cu povestea mea. Nu se putea oricum realiza aceasta, a trebuit să se întâmple tot ceea ce am povestit mai sus, a trebuit să iubesc ia mai presus de o simplă haină, să iubesc toată înţelepciunea şi arta adunată de secole în broderia şi în forma ei şi să cunosc persoane care simt acelaşi lucru.

În aprilie am tăiat pânza, am festonat materialul şi am început să cos primele „muşte” cu mouline negru Puppets. După obiceiul meu, încep cu ce-i mai uşor şi termin cu ce-i mai greu, pentru motivare.

Piepţii cămăşii.

Piepţii cămăşii.

Spatele merge iute, faţa de asemenea. Nu tai despicătura cămăşii, am nişte idei legate de ea şi vreau să fac o deschizătură cât mai elegantă cu putinţă. Tot timpul am încercat să calculez câţiva paşi în plus, să nu merg doar step by step. E un soi de proiectare şi aici şi este foarte posibil, dacă nu gândeşti în perspectivă, să dai greş la un moment dat. Nu vreau acest lucru, sunt deja la a doua ie, se presupune că am mai învăţat câte ceva.

Altiţa, mândria unei ii şi a celei care o coase.

Altiţa, mândria unei ii şi a celei care o coase.

Încreţul funcţional, răbdarea şi tehnica bine însuşită pot duce la un rezultat pe măsură. Aceasta nu înseamnă că încreţul executat de mine este "ca la carte": mai am de învăţat! :)

Încreţul funcţional, răbdarea şi tehnica bine însuşită pot duce la un rezultat pe măsură. Aceasta nu înseamnă că încreţul executat de mine este „ca la carte”: mai am de învăţat! 🙂

Nu mă pot abţine să nu îmi maginez rezultatul final ori de câte ori am ocazia!

Nu mă pot abţine să nu îmi maginez rezultatul final ori de câte ori am ocazia!

Uite şi mâneca! Aproape, aproape gata!

Uite şi mâneca! Aproape, aproape gata!

Bentiţa de la gât este tare frumoasă, nici nu ştiu cu ce să o asemăn!

Bentiţa de la gât este tare frumoasă, nici nu ştiu cu ce să o asemăn!

Mă gândesc că degeaba am prins câte ceva din acest meşteşug, dacă nu dau mai departe. Şi încep, în paralel, să caut şi alţi oameni îndrăgostiţi de ie. Mă bucur ca un copil când dau de ei. Majoritatea sunt femei, dar am găzduit şi bărbaţi la Poveştile IEI, atelierul de cusut ii.

Am început prin a povesti ce este o IE. Părerile despre ceea ce este o ie sunt diverse şi mulţi confundă o ie cu o bluză de inspiraţie populară, lucru care mă provoacă la argumente fără să obosesc. Mă străduiesc să explic diferenţele şi să evităm să ne irosim eforturile în ceva cvasi autentic. Pentru acest lucru m-au ajutat foarte mult cărţile din Biblioteca Judeţeană, informaţiile adunate de Ioana pe Semne Cusute şi experienţa membrilor grupului FB Semne cusute în acţiune!

Primul atelier Poveştile IEI, iunie 2014.

Primul atelier Poveştile IEI, iunie 2014.

Lucrul la ie nu merge aşa cum am plănuit. Modelul, aparent simplu, este migălos şi pânza foarte deasă. Am perioade în care nu pot lucra pentru că sunt priorităţi de altă natură care îmi fură puţinul timpul de după orele de serviciu. Lucrez cu patru fire de mouline, la patru fire de ţesătură, iar la detaliile fine trec la două fire de mouline. Mă uită Dumnezeu până noaptea târziu cu nasul în cârpele mele, iar cum am puţin timp, cos. Am cusut din mersul automobilului, în avion şi în tren. Am cărat după mine, în multe zone ale ţării şi pe afară, bucăţile din ie. Cos pentru că îmi place şi nu mă pot opri!

Nu ascund că sunt tare mândră de rezultatul de  pe dosul broderiei!

Nu ascund că sunt tare mândră de rezultatul de pe dosul broderiei!

Periodic fotografiez etapele şi le postez în albume, evident, virtuale. Între timp mi se spun şi lucruri care nu îmi plac, dar sunt corecte şi au legătură cu ia şi cu experienţa limitată pe care o am. Oricum nu mai am cum să dau înapoi, este prea târziu şi mă calmează doar constatarea că am greşit doar pentru că nu ştiam, erau chestii pe care nu aveam de unde să le ştiu.

Încreţul de la gât vreau să-l fac cu meşteşug. Nu ştiu dacă am reuşit, dar m-am străduit.

Încreţul de la gât vreau să-l fac cu meşteşug. Nu ştiu dacă am reuşit, dar m-am străduit.

Ia mea este cu altiţă separată de restul mânecii şi cu încreţ funcţional. Aşa am vrut să fie, aşa cum erau cu mult timp înainte. Am aflat că pânza este prea subţire pentru acest tip de încreţ. Aşa este! Pânza prea subţire este unul din punctele slabe ale iei. Pe de altă parte, cu această pânză, modelul a ieşit foarte diafan.

Am terminat de brodat cu negru, merg mai departe cu mătase aurie. Am prieteni dragi peste tot şi acest lucru este minunat. De la Timişoara primesc mai multă mătase prin poştă de la Nico. La Brăila nu am mai găsit şi mi-a fost teamă că nu o să-mi ajungă. Şi cea pe care aveam iniţial a fost primită de la Stela. Mi-a plăcut mult culoarea şi deşi este dificilă, am ales mătasea în locul firului auriu. Poate rezistă mai bine în timp, cine ştie?

Frumuseţea unei ii stă în detalii.

Frumuseţea unei îi stă în detalii.

Termin şi broderia cu mătase, se schimbă mult aspectul, îmi place, chiar dacă văd şi defectele. Dar un copil îl iubeşti necondiţionat, iar o ie muncită devine un fel de copil. Pui ceva din tine în tot ceeace faci la o ie, aceasta este diferenţa. Am lucrat multe haine, mi-a plăcut şi croitoria, însă nu am simţit acelaşi sentiment, deşi mi-am iubit „creaţiile”. Acum este altceva.

...finalizată!

…finalizată!

Tivuiesc bucăţile care erau doar surfilate de mână. Cos un ajur fin şi apoi le îmbin cu nişte cheiţe „puricel” dibuite de la meşterul Nelu Dumitrescu. La el şi la Ioana am văzut cum este să laşi oamenii breathless după ce ai lucrat o ie. Îi invidiez pentru ceea ce ştiu şi învăţ că nu ştiu nimic, deşi mă străduiesc să aflu cât mai mult. Mă bucur pentru că îi cunosc, este suficient  ca să mă simt norocoasă.

Ordinea în care am lucrat nu prea are logică decât pentru mine. Am stat şi am chibzuit şi tot timpul am lăsat loc să mai pot interveni pe material. La ie acest lucru este un mare avantaj, dacă pritoceşti bine totul, poţi corecta şi din mers multe lucruri.

O ploaie fină de fluturi aurii pe altiţă şi am terminat, sentimentul este special, l-am mai trăit! Am visuri mari pentru această ie, pentru că am dorit-o prea mult, pentru că m-a solicitat, pentru că a luat o bucăţică din mine: vreau să devină cunoscută ca o regină, vreau să o prezint aşa cum cred eu că merită.

A mai rămas să împărtăşesc cu voi ultimul moment special, acela când o îmbrac special ca să o „scot în lume”. Nici nu ştiţi câte emoţii trăiesc în acele momente: bucurie, mândrie, tandreţe şi dorinţa de a continua! Efortul coaserii ei se transformă în triumf!

eli

Elibelinde, motivul străvechi al femeii cu mâinile în şold! Femeia ca un triunghi sau un diamant, zeiţa mamă, norocul, destinul şi bucuria. Un motiv atât de feminin, aşa cum sunt şi romburile iei mele!

DSC00820

Povestea iei de Vădeni sigur nu se va opri aici! Ştiu că va renaşte din mâinile multor femei şi că frumuseţea ei sobră va mai fermeca ochii multora. Sper să trăiesc aceste momente alături de toţi oamenii deosebiţi care, ca şi mine, iubesc ia şi ceea ce reprezintă ea pentru noi.

DSC00840

O să rămân fidelă cuvintelor care mă reprezintă: Ich Will! Am vrut o ie de la mine de acasă, acum vreau o ie pe care să o creez eu, ca la mine acasă, iar aceasta este următoarea provocare! Aceasta va fi următoarea poveste, a unei ii de Brăila, care nu a mai fost cusută până acum!

Foto: Corina şi Cerasela

Anunțuri

16 gânduri despre &8222;Ia de Vădeni&8221;

  1. E foarte frumoasa ia ta Corina ! Felicitari ! Sper sa am si eu o ie la fel de frumoasa …candva ! Cat de curand sper !

  2. Felicitas, am văzut cât eşti şi tu de pricepută! Iile tale sunt deosebite, mai ales cele ţesute! Rare şi frumoase!

  3. Exceptional! Gata, m-am hotarat: proiectul principal pentru 2015: Ia de Vladeni! Sigur voi avea si eu una, facuta de manutele mele. Multumesc, Kya pentru povestea aceasta. Se pare ca esti priceputa si la cusut si la povesti. Imi doresc sa particip la o sezatoare cu tine.

  4. Superbă ia! Felicitări! M-am gândit adeseori să reîncep să cos dar mereu amânat. Cred că merită să nu lăsăm acest meșteșug să moară, mai ales că astăzi copii nu mai învață la școală aceste tehnici la orele de lucru manual.

  5. Ai transformat o frumoasa poveste intr-o lucrare de vis.
    Ai descoperit in tine o alta personalitate artistica si darza.
    Felicitari!

  6. Salut ! Stiu aceasta pagina veche de ceva timp si am ramas placut surprins cand am vazut ca exista un element traditional de la Vadeni, satul in care eu locuiesc. Faptul ca exista si interes ma bucura si mai tare. Acesta poate fi un punct de plecare pentru o dezvoltare culturala mai ampla.

  7. Bravo, Corina! Se observa o mare evolutie de la primele incercari! Iti admir rabdarea si migala!

  8. Va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase. Daca reusesc sa trezesc interes si altora pentru o astfel de ocupatie, inseamna ca am facut ceea ce trebuie. Sa cosi o ie aduce, pe langa realizarea obiectului in sine, nebanuite bucurii si stari sufletesti deosebite. Cele/cei care se vor incumeta vor avea ocazia sa verifice! 🙂

  9. Am citit cu emotie, de vineri tot aman citirea completa…
    Admir enorm oamenii ca tine, care duc la bun sfarsit lucrul inceput, pentru care pasiunea nu e doar ceva bun de trecut timpul sau in CV sau de raspuns la intrebarea „ce-ti place sa faci”.
    Ia e foarte frumoasa si desi n-am atins-o imi da puternice senzatii de diafan, usor, fin, pretios. N-as avea curaj s-o port cand ma gandesc cat e de muncita, cu atat mai mult ma bucur ca „o scoti in lume”, iti trebuie mult curaj pentru ceva atat de drag.
    Cu mainile in sold Kya, iti sade tare bine asa, femeie hotarata si pusa pe treaba. Mi-ar placea sa vad reinviata pozitia aceasta a femeii, acum asociata mai mult cu femeia de la tara (si daca ia a reinviat in ultimi ani, de ce sa nu urmeze si altele).

  10. Multumesc, pinguin Claudia! 🙂 Pentru tine mai am o supriza, de vreo doua zile sunt fericita posesoare unui valnic, asa cum se poarta si pe la tine. Nu este chiar din Gorj, este din Valcea, dar este o piesa cu adevarat valoroasa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s