Îmblânzirea tigrului

Nu-s o mare gânditoare, nici o privitoare înrăită de filme. Ajung marţea şi primăvara la un cinematograf, ieri am vazut primul meu film 3D, nu sunt la curent cu ce mai apare pe imdb, deci rândurile mele nu sunt cronicuţă de film şi nici nu prezintă vreo filosofie deosebită. Sunt doar rezultatul a ceea ce am înţeles eu din filmul Viaţa lui Pi şi, mai ales, un bun pretext să meditez.

Am ajuns la film din două motive: am tot auzit vorbindu-se despre el, era cazul să testez tehnologia 3D şi cred că am ales bine momentul. Prefer cărţile, chiar şi electronice, îmi lasă mai mult posibilitatea să visez, să-mi imaginez, decât un film, unde imaginile îmi orientează fantezia spre ceea ce a ales regizorul.

Când am plecat din sală, m-am gândit la ceea ce am văzut: naufragiul, arta de a supravieţui pe mare, cum te poate supune viaţa la tot felul de încercări, nu întotdeauna fericite, peisaje de vis, suricate, adică lucrurile văzute pe ecran. O călătorie fantastică, demnă de orice roman/film de aventuri.

Probabil că totul m-a impresionat cumva, pentru că a doua zi dimineaţă, când am deschis ochii, filmul mi-a revenit brusc în minte. De fapt, nu filmul în sine, ci am înţeles care a fost rostul născocirii acestei povestiri, fiindcă nu voi crede nici într-o mie de ani că poţi convieţui cu un tigru pe o barcă săptămâni în şir. Aşa sunt eu: visătoare, dar nu ruptă de realitate.

Simţeam că nimic nu este întâmplător ales în acest film, că sunt multe simboluri, dar care anume?

Aşa cum îmi dădeam cu părerea, nimic nu a fost ales întâmplător, Pi are un nume plin de semnificaţii, este aceea constantă atât de utilizată în matematică, fizică şi care stă la baza unor formule fundamentale. Pi este indian, indienii au o legătură profundă cu natura, universul, religia lor (pe care eu aş numi-o filosofie) stă la baza altora care s-au răspândit peste tot în lume, de aceea cred că toate acestea nu sunt alese întâmplător.

În povestire, nu întâmplător Pi şi-a început călătoria [iniţiatică] la adolescenţă şi nu la treizeci sau cincizecişicinci. Este o vârstă la care o fiinţă umană dă la o parte vălul protector cu care familia a ocrotit-o şi începe să simtă şi să înţeleagă lumea. Trecerea de la copil la adult, aceasta este călătoria lui Pi prin oceanul vieţii. Înţelege în mod conştient, nu indus, cum se întâmplă atunci când suntem prea mici, care este relaţia lui cu divinitatea şi cu oamenii din jur, dar mai presus de orice, cu el însuşi.

În unele triburi, există un ritual după care un tânăr este considerat bărbat de către cei din comunitate. Cu câteva obiecte esenţiale, este trimis în junglă, un mediu foarte ostil, şi trebuie să treacă anumite probe, să aducă nişte trofee. După parcurgerea acestor încercări el se poate integra fără probleme printre adulţi.

Aceasta este călătoria lui Pi, o călătorie în care acesta deschide ochii asupra celor din jur, iar, pentru prima oară, mama nu-l mai poate proteja împotriva hienelor, care aşa cum se ştie, nu au întotdeauna patru picioare. Mama dispare fizic, dar nu moare niciodată, pentru că aşa se întâmplă în cazul majorităţii oamenilor normali. Înţelege că nu este bine să trăieşti cu iluzii, pentru că şi ele te pot omorâ, în mai multe feluri, sau în cel mai bun caz te pot face un ne-adaptat, exact ca o zebră fericită doar pentru că are un  snop de iarbă în faţă, incapabilă să înţeleagă mai mult din viaţă.

Însă nimic nu se compară cu teribila înfruntare cu tine însuţi. În treacăt, mereu am afirmat că nu mă tem decât de mine însămi. Pi se pare că este într-o situaţie similară, cel mai aprig şi de temut duşman este chiar el însuşi, acel tigru neîmblânzit care sălăsluieşte în fiecare dintre noi. Acesta îşi cere partea dar, cu ceva educaţie din partea alor tăi (sfaturile tatălui său) sau citind “îndrumarele de supravieţuire” de prin biblioteci şi şcoli, poţi face din acest tigru cel mai bun prieten. Dacă va fi alături de tine, totul ţi se va părea posibil, vei putea duce la bun sfârşit ceea ce ţi-ai propus şi nu vei da vina pe nimeni pentru ceea ce merge rău în viaţa ta.

Imagine

Din când în când, ne lăsăm purtaţi de valurile vieţii, meditând, unindu-ne cu universul, aşa cum i se întâmplă eroului nostru în nopţile în care cerul şi marea devin una, într-o linişte de început de lume, omul fiind doar aceea mică barcă plutind în derivă. Privind cerul nemărginit şi mut înţelegem că răspunsurile sunt în noi.

Nu aş fi numit filmul Viaţa lui Pi, poate Călătoria lui Pi şi mi-a plăcut, nu pentru că ar fi avut profunzimi deosebite, ci pentru că este delicat şi frumos ca o mandala şi pentru că îmi place orice carte, film sau discuţie care mă îndeamnă, după terminare, să continui să brodez pe tema respectivă. Viaţa lui Pi a făcut acest lucru, m-a captivat faptul că mi-a deschis o uşă spre meditaţie şi pentru că am simţit nevoia să creez şi o postare pentru aceasta.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Îmblânzirea tigrului&8221;

  1. Recunosc ca si eu am avut tentatia de a scrie ceva pe blog despre « Viata lui Pi », idee ce a revenit destul de pregnant ieri dupa ce am vazut un alt film recent : « Hobitul ».
    De ce anume ? Pentru ca am descoperit cu placere ca « Viata lui Pi » (un film la care am ajuns din intamplare, din lipsa de activitate in zilele de Craciun) a fost mult mai profund decat filmul scos dupa romanul lui Tolkien. Si la finalul filmului despre care povestesti si tu, am avut aceeasi idee- calatorie e un cuvant mult mai potrivit pentru ca reda mai bine toate semnificatiile incercarilor prin care a trecut eroul pricipal, schimbarea interioara, depasirea limitelor interioare. « Viata lui Pi » este un film ce iar putea interesa pana si pe parintii mei, deoarece are o poveste si o morala in spate . « Hobitul » e doar un basm- samanta fiind identica cu alte creatii ale genului: binele invinge intotdeauna raul.

  2. 🙂 La Hobbit nu voi merge, dar am înţeles despre Cloud Atlas că merită văzut 🙂
    Da, dacă treci de partea aventuroasă, fantastică a povestirii, filmul este o adevărată lecţie de viaţă. Sau asta am înţeles eu din el 🙂

  3. Cloud Atlas e de vazut cu un forum de review-uri in fata si alaturi de cineva care sa nu zica prea des ca „nu intelege nimic” pentru ca altfel s-ar putea sa fie descurajator 😀
    E un film interesant, are cateva faze filozofice pe care sincer le-as revedea ca sa le inteleg mai bine. E de vazut, dar nu e chiar asa simplu pe cat pare.

    Cat despre Viata lui Pi, daca v-a placut la amandoua sunt sanse foarte mari sa-mi placa.

    p.s. o recenzie cuprinzatoare si atent scrisa de unde se vede treaba ca filmul a atins multe corzi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s