Cycling for libraries, 7 august 2012, Estonia

7 august: Loksa – Talin

Ne-am trezit perfect conştienţi că este ultima zi conform programului prestabilit de organizatori. Azi vom ajunge la Talin.

Înainte de plecare mi-am propus să am o discuţie cu cât mai mulţi participanţi în care să le vorbesc mai multe despre ANBPR. Datorită Asociaţiei mele profesionale această călătorie a devenit o realitate şi acest lucru şi multe altele trebuiau aduse la cunoştinţa tuturor. Am distribuit o foaie volantă în limba engleză şi le-am povestit despre bibliotecarii români şi despres sistemul de biblioteci românesc. M-a bucurat foarte faptul că au fost interesaţi să afle mai multe despre noi şi unii chiar şi-au exprimat dorinţa să vină în România să ne viziteze. Nu ştiu prea multe lucruri despre noi.

Apoi Mace a făcut un mic anunţ, era ziua de naştere a lui Michel, un francez foarte inimos, care împreună cu soţia lui şi un prieten au participat şi anul trecut la Cyc4Lib. Toţi trei sunt îndragostiţi de mersul pe bicicletă, lucrează în biblioteci şi au venit cu maşină până la Koln şi de acolo până la Vilnius, doar pe bicicletă, o distanţă apreciabilă. Alături de Patrick, Michel ne-a ajutat să ne întreţinem bicicletele şi  a fost unul dintre cei mai veseli participanţi, aşa cum numai un francez ştie să fie.

Cu toate veştile frumoase primite, vremea se încăpăţâna să rămâna închisă. Nu eram foarte supăraţi, de acum eram la capătul călătoriei şi soarele ne-a însoţit cam peste tot în Ţările Baltice. Ieri am avut ploaie şi azi probabil că va fi ceva asemănător, cine ştie?

Aşa cum am spus ne aşteptam la orice, dar deocamdată am făcut cunoştinţă cu vântul, un vânt aşa cum numai apropierea unei mări poate să genereze. M-am proptit în ghidon cu toată puterea, pentru că erau momente în care rafalele mă clătinau. Deci va fi o zi vântoasă, iar Triinu, fiind din Talin, ne asigură că pe malul mării va fi şi mai şi!

Biblioteca din Loksa este foarte aproape de gimnaziul în care am dormit. Bibliotecarele, extrem de prietenoase ne povestesc despre perioada sovietică în care biblioteca abia mai fiinţa şi toate modificările şi modernizările care au survenit apoi. Am observat în toate bibliotecile vizitate tendiţa de a expune cărţile cu coperta spre privitor, ca într-o librărie. Se pare că acest lucru creşte gradul de atractivitate al cărţii şi ea circulă mai bine.

Suntem din nou în inima Parcului Naţional Lahemaa şi traseul nostru trece printr-un loc fermecător: cascada Jagala Juga. Cred că doar fotografiile, de data aceasta vă pot lămuri ce vreau să spun. Este un fenomen destul de interesant prin care s-a format această cascadă, iar efectul pentru cei care o vizitează este spectaculos. Nici de data aceasta nu am văzut apa albastră şi limpede din cascadele din ţara mea. Apa era la fel de roşiatică.

După ce am căscat gura la cascadă, am luat masa şi am făcut din nou cunoştinţă cu vântul care era mai puternic decât de dimineaţă. Noroc că am mers doar pe drumuri foarte puţin circulate, pentru că din zilele trecute, am observat că pe acolo unde este trafic greu, tirurile şi camioanele grele ne puteau şi ele dezechilibra, nu numai vântul.

Am trecut de cea mai mare şosea a lor, autostrada 1 care leagă Talin de Sankt-Petersburg, cel mai circulat drum al lor şi acest lucru a necesitat ceva emoţii din partea organizatorilor noştri care au ne-au grupat şi câte cinci odată am traversat în siguranţă pe rând această arteră.

La intrare în Talin ne-am despărţit de Katarina Jee, bibliobuzul estonian care ne-a însoţit peste tot pe unde am mers şi noi. A fost un moment emoţionant pentru că ştiam că în curând va trebui să ne despărţim toţi.

Apoi am parcurs o porţiune destul de lungă chiar pe malul Mării Baltice. Aşa cum ne-a avertizat Triinu, vântul bătea şi mai puternic, însă eram pe o pistă de biciclete şi mă tot miram, pe vântul acela câţi oameni erau la pedalat, alergau sau erau pe patine cu rotile. Cred că al ei vântul curentul adus de mare bate tot timpul şi sunt obişnuiţi.

Poliţia ne-a preluat şi de data aceasta şi am ajuns, cu ajutorul ei în Piaţa Libertăţii din Talin. Ar trebui să scriu doar cu ajutorul ei, pentru că şi în Talin, ca în toate marile capitale europene, traficul este nebun.

Aşa am ajuns la capătul călătoriei noastre… M-am gândit de multe ori cum vor fi aceste momente şi de fiecare dată am ştiut că vor fi emoţionante pentru mine. Mi-am dorit mult să ajung aici, am avut multe îndoieli că voi putea, am trecut prin tot felul de momente, am văzut atâtea şi atâtea, deci finalul nu avea cum să nu mă copleşească. M-a uitat în jurul meu… fiecare îşi dădea jos casca sau cobora de pe bicicletă şi încerca să conştientizeze. Ca şi mine, de altfel. Am văzut chipuri pline de emoţie şi chiar ochi în lacrimi. Au început să-şi manifeste bucuria cum au crezut că e mai bine: au cântat, au strigat, s-au îmbrăţişat, au dansat sau au stat privind şi meditând la tot ceea ce a fost!

Ştiu că a vorbit cineva dintr-un comitet de primire, habar nu am cine!, că au vorbit Mace şi Jukka şi că am încercat să-mi întipăresc aceste momente cât mai bine în minte, pentru totdeauna. Nu am niciun dubiu că împreună am făcut un lucru deosebit, că am pedalat pentru biblioteci pe soare, pe ploaie, pe vânt, pe asfalt, pe nisip sau pe pietriş, că, pe unde am trecut, am atras atenţia asupra bibliotecilor şi bibliotecarilor.

Foto: https://picasaweb.google.com/115792009175919274516/20120807Day11LoksaTallinn

Filmuletul zilei: http://vimeo.com/album/1677705/video/47259737

Track GPS: http://www.endomondo.com/workouts/lcHvFkbVf3U

Concluzii:

După Cycling for Libraries, Mace, Jukka şi mai mulţi participanţi au plecat la Helsinki la Conferinţa IFLA. Ecourile Cyc4Lib şi aprecierile pentru ceea ce am făcut au fost pe măsură şi s-a vorbit ca despre un eveniment cu adevărat deosebit. Este o mare mândrie faptul că am putut participa.

Cred că dincolo de scopul declarat al acestui eveniment este importantă ideea în sine, inovatoare, eficientă şi care rupe tiparele. Numai aşa pot bibliotecile să reziste în aceste vremuri în care concurenţa este mai acerbă ca oricând. Nu trebuie să parcugem sute de km pentru a deveni creativi şi eficienţi, trebuie doar să fim atenţi la ceea ce îşi doresc cei din jurul nostru şi să ne adaptăm rapid.

Acesta este un blog personal. Am ales această formă de a-mi publica jurnalul de călătorie pentru că am dorit să am libertatea de a mă exprima fără a fi nevoită să mă cenzurez, însă probabil că voi avea şi câteva articole care vor trata doar din punct de vedere profesional această temă. Acolo voi încerca să fiu cât mai imparţială posibil, deşi nu garatez.

Voi încheia afirmând că nu doresc tuturor să participe la Cycling for Libraries, este o cauză nobilă, dar nu poate fi cauza tuturor, însă doresc tuturor să aibă parte de o experienţă cel puţin pe măsura Cycling for Libraries, oricare ar fi ea!

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Cycling for libraries, 7 august 2012, Estonia&8221;

  1. N-a fot greu deloc sa ajung pana la finalul scris al calatoriei tale. Ai scris frumos si sincer intr-o sinteza perfect digerabila de informatie si trairi si stiu ca am zis numa’ de bine, dar asta e 😀

  2. Nu pot decat sa-ti multumesc pentru rabdarea si timpul petrecut pe aici. Din partea ta este onoranta atentia pentru ca si eu apreciez cu adevarat randurile, dar, mai ales, gandurile tale. Si nu sunt cuvinte de convenienta 🙂

  3. Chiar m-a prins lectura si in prima fereastra libera, am terminat de citit serialul. Mai ca-ti doresc un nou concediu ca sa scrii din nou 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s