Cycling for libraries, 5 – 6 august 2012, Estonia

5 august: Tartu-Rakvere

Dimineaţă, după ritual, am plecat direct spre Biblioteca Centrală din Tartu. Am rămas mai mult, până la prânz, şi am avut timp pentru o altă sesiune de discuţii profesionale. Bibliotecarii estonieni se pregăteau pentru participarea la Conferinţa IFLA şi, în acest sens, au editat o publicaţie sponsorizată de Asociaţia Bibliotecarilor Estonieni, care ni s-a distribuit şi nouă gratuit. Această publicaţie este un mic ghid care oferă o imagine completă asupra sistemului de biblioteci estonian şi probabil că mai toate asociaţiile profesionale din biblioteci ar trebui să aibă ceva asemănător.

S-a vorbit din nou despre e-book-uri (cărţile electronice), care capătă din ce în ce mai multă apreciere în rândul publicului, iar bibliotecile trebuie să ţină pasul cu eventualele solicitări. Se pare că în unele ţări nordice printre care şi Estonia, bibliotecile nu au voie să cumpere cărţi electronice. Ele au achiziţionat cititoare pentru aceste cărţi (e-readere), dar nu au conţinut electronic pe care să-l ofere spre lecturat. În acest caz s-au văzut în faţa unei noi provocări şi consideră că se deschide o nouă etapă spre care bibliotecile trebuie să treacă, de la crearea de metadate la crearea de conţinut. Despre aceste lucruri ne-a vorbit Jukka Pennanen şi el consideră că tot ceea ce este în domeniul public trebuie folosit la maxim de biblioteci şi acolo unde se poate, bibliotecile pot prelua, în anumite condiţii, drepturile de publicare şi publica volume, devenind creatoare de conţinut.

Pe o idee asemănătoare, Triinu Seppam de la Biblioteca Centrală din Tallin ne-a prezentat unul din proiectele lor. Ei au început să publice cărţi pentru copii, la o calitate deosebită şi scrise de autori foarte cunoscuţi şi apreciaţi. Au încheiat contracte cu aceştia prin care îşi rezervau pentru un an de zile toate drepturile de publicare asupra acelor cărţi, iar biblioteca le oferă gratuit copiilor cu ocazia unor situaţii mai speciale. Proiectul a început cu cinci ani în urmă şi strâng cu destulă dificultate banii necesari publicării acestor cărţi. Aceste cărţi nu apar în librării, pot fi publicate în tiraje şi de 4000 de exemplare, iar autorul abia după un  an de zile are voie să o republice, dacă doreşte. Însă ediţii ulterioare pot apărea într-un format diferit. Se pare că proiectul este un succes pentru că este o mândrie printre copii din Tallin să aibă un astfel de exemplar, ba chiar biblioteca a primit critici de discriminare a copiilor din alte părţi decât Talllin.

O altă sugestie interesantă pentru ca bibliotecile să atragă şi public, dar şi fonduri, ar fi facă marketing pentru diverşi autori/publicaţii şi să perceapă sume de bani pentru realizarea de afişe, postere cu ocazia diverselor apariţii editoriale.

În continuarea celor discutate am participat la un atelier în care ni se arăta în mod practic cum se obţine o carte electronică prin digitizare. Să fiu sinceră, cred că la acest capitol nu am văzut chiar nimic nou, digitizarea făcându-se exact aşa cum o facem şi noi de vreo 10 ani încoace. Singura diferenţă era formatul obţinut în final, care este e-pub, pentru e-readere, iar noi utilizăm pdf-ul.

După vizitarea bibliotecii, am luat masa undeva prin  apropriere, am urcat bicicletele într-un camion mare, iar noi ne-am urcat în autocare şi am pornit spre Rakvere. Cât am mers spre destinaţie am discutat cu Mace despre Cycling for Libraries, despre cum au strâns ei fonduri, despre cei care s-au implicat în campanie şi alte amănunte care m-au ajutat pe mine să-mi fac o imagine mai clară despre eveniment. Şi aşa am aflat că Ministerul Educaţiei şi Culturii din Finlanda a susţinut financiar cam jumătate de suma necesară, fără să aibă vreun câştig direct din acest proiect, promovarea fiind centrată pe bibliotecile baltice şi aproape deloc pe cele finlandeze. Echipa care s-a implicat în acest proiect face muncă de voluntariat, practic nu există niciun fel de câştig material din această iniţiativă, totul este făcut din dorinţa de a promova bibliotecile şi a aduce împreună cât mai mulţi bibliotecari care iubesc şi mersul pe bicicletă. Sunt interesaţi de biblioteci care au nevoie de promovare şi advocacy, ar fi foarte uşor pentru ei să organizeze aceste lucruri în ţări mai dezvoltate, dar acolo bibliotecile sunt deja bine poziţionate în societate, deci efectul campaniei nu mai este acelaşi.

Ajunşi la Rakvere, am crezut că după ce ne-am cazat ziua a cam luat sfârşit, dar Mace ne-a urcat din nou pe biciclete şi am pornit către castelul din Rakvere (http://rakverelinnus.ee/en), unul din cele mai reuşite castele pe care le-am vizitat. Aici este un loc unde poţi sta şi o zi întreagă ca să-l cutreieri de colo până colo, să te amuzi cu toate amenajările de care dispune. Oricum am avut vreo oră-două foarte agreabile în care ne-am întors puţin în epoca medievală cu turniruri, săli de tortură, creneluri, hanuri cu hangiţe vesele, cidru şi bere şi încăperi unde cavalerii mesei rotunde s-ar putea întâlni, dacă ar mai exista aşa ceva. Se pare că totuşi nu au dispărut complet, însă s-au mai adaptat la vremuri:

Un clip realizat de Robbie Bolton (USA) în care Andrey Leutin (RU) şi Patrick Otton (USA) reînviau vechile tradiţii cavalereşti.

De aici, tot pe biciclete, am mers la un restaurant unde organizatorii estonieni ne-au oferit un party. Trupa care a cântat pentru noi a ridicat de la mese cam pe toată lumea şi a fost o petrecere pe cinste unde s-a cântat şi s-a dansat cât a putut fiecare de mult.

Am plecat mai devreme, pentru că, dacă în timpul zilei, nu mă resimţeam în niciun fel, seara nu mai aveam energie deloc şi doream doar să mă retrag şi să mă odihnesc.

Foto: https://picasaweb.google.com/115792009175919274516/20120805Day9TartuRakvere

Filmuleţul zilei: http://vimeo.com/album/1677705/video/47003541

6 august: Rakvere-Lahemaa Park-Palmse Kortf-Loksa

Prima zi mai rece. Nu ştiu dacă era pentru că deja am intrat în august sau pentru că tot înaintăm spre nord şi ne apropiem de Marea Baltică. Azi va fi o zi lungă, se vorbeşte de ceva mai mulţi kilometri, vom vedea cum va fi până la urmă. Nu mai am emoţii de niciun fel, am intrat în ritm, e ca un fel de misiune pe care trebuie s-o realizez. Nu mă doare nimic, doar degetele mari de la mâini sunt puţin rigide pentru că am avut multe momente în care am ţinut ghidonul cu putere. Folosesc ceva diclofenac şi pentru mâni şi pentru umeri. Rucsăcelul cu sistem de hidratare este foarte bun, nu voi renunţa sub nicio formă la el, însă cei doi-trei litri (câteodată) pe zi de lichid, după o perioadă, se fac simţiţi.

Trecem pe la Biblioteca din Rakvere. Şi aici găsim o bibliotecă bună, modernă, frumoasă. Deja am văzut atâtea biblioteci încât în capul meu e un adevărat mix. Probabil că după un timp impresiile se vor sedimenta şi voi putea trage nişte concluzii folositoare. Deocamdată culeg informaţii.

Plecăm mai departe însoţiţi de ploaia care începe să cadă peste noi. Asta este o noutate! Ne-a mai prins pe noi câte o ploicică, însă mereu era pe la vremea prânzului şi când plecam cerul era deja senin. Acum este închis şi ploaia care cade nu dă semne să cedeze atât de repede. După ceva echipare adecvată pornim pentru că, aşa cum am spus, este o zi lungă.
Părăsim drumul asfaltat şi intrăm pe pietriş mărunt bine presat. Nu îmi este foarte străin acest gen de drum, l-am mai parcurs în Letonia. Când ajungem în Parcul Naţional Lahemaa, chiar şi ţânţarii letoni parcă au apărut la fel de energici şi puşi pe treabă. Am făcut o mică abatere de la drum pentru că am fi trecut chiar pe lângă Marea Baltică şi nu am fi văzut-o cum arată. Mi-a plăcut grija lui Mace de a prinde cât mai multe obiective de-a lungul drumului nostru.

Marea Baltică era exact aşa cum mi-am imaginat eu că este: o apă puţin acoperită de ceaţă, câteva stânci aruncate şi o vreme ploioasă. Perfectă pentru un decor romantic! Să nu uit culoarea: închisă cu nuanţe maro, mult mai închisă decât Marea Neagră. Şi apele de munte pe care le-am întâlnit nu aveau culoarea limpede a apelor noastre, ci roşiatică din cauza minereurilor de fier, în niciun caz a poluării. Ţările Baltice nu prea ştiu ce-i aia poluare.

Am mâncat vreo două ori în ziua aceea, o dată prânzul gătit de bucătarul nostru şi a doua oară am fost găzduiţi la Palmse Kortf, un han care-şi păstrează un puternic aspect rustic, medival, ţărănesc. Prin zonă se poate face o plimbare foarte agreabilă la un conac al unei familii bogate şi puternice în zonă, de unde se trage şi numele Palmse, există o gradină frumos îngrijită, un lac, e chiar plăcut pe acolo, e o atmosferă englezească.

Cu toate speranţele noastre, vremea a rămas ploioasă şi deşi nu a căzut peste noi o torenţială, am mers pe ploaie până la sfârşitul zilei, când am ajuns la Loksa.

În această seară a fost şi prima oară când am dormit la comun. Ni s-au pus la dispoziţie ca spaţii de dormit trei săli într-un gimnaziu din Loksa. Ştiam acest lucru, eram pregătiţi, aveam la noi saci de dormit, a fost puţin mai complicat până am găsit un loc fiecare şi după o zi destul de solicitantă am adormit buştean chiar dacă în încăpere erau vreo 20 de inşi, pe puţin. Mi-a folosit foarte mult antrenamentul pe care îl am de dormit pe munte în orice fel de condiţii.

Deja încep să mă gândesc cu regret cât de puţin a mai rămas din această aventură atât de frumoasă.

Foto: https://picasaweb.google.com/115792009175919274516/20120806Day10RakvereLahemaParkPalmseKortfLoksa

Filmuletul zilei: http://vimeo.com/album/1677705/video/47111476

Track GPS: http://www.endomondo.com/workouts/

(Dacă aţi ajuns aici, doar nu o să pierdeţi finalul, nu?)

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Cycling for libraries, 5 – 6 august 2012, Estonia&8221;

  1. Dupa atatea poze cu biblioteci frumoase si aranjate plus stilul tau de a povesti despre ele, mai ca mi s-a facut dor sa calc intr-una…

  2. Unul din efectele C4L a fost ca unii dintre participantii ne-bibliotecari, la intoarcere in localitatea lor, si-au facut permis de cititor. Prezentul ca si viitorul bibliotecilor noastre este legat de prezentul si viitorul societatii noastre. Deci neindemanarea unor biblioteci romanesti de a arata cate pot face pentru publicul lor, are implicatii mai adanci.

  3. In Romania, mai ales in localitatile mici, nevoia de resurse e completata de lipsa de experienta si implicare a bibliotecarilor. Implicarea mai vine insa si din puterea exemplului pentru ca nu toti au aceeasi creativitate sau motivatie, insa daca ar exista o Sursa ce poate fi „copiata” prin observatie atunci lucrurile s-ar misca ceva mai dinamic. Mi-ar placea sa cred ca texte ca acestea ale tale vor ajunge si la bibliotecari. Sunt foarte motivante si prezinta o normalitate a lucrurilor ce se poate realiza mai mult prin implicare decat prin bani…

  4. Observatiile tale sunt in cea mai mare parte corecte si, nu am o explicatie de ce, si eu doresc sa insuflu mai multa dragoste pentru aceasta profesie celor care o practica. Sunt multi care fac ceea ce trebuie, dar sunt multi dezorientati, nestiind care este menirea lor si nu este numai vina lor. Este si vina noastra, a celor care am inteles (pentru ca am vazut in alte parti) ce inseamna sa fii bibliotecar, pentru ca daca stim si nu vorbim/scriem despre acest lucru suntem la fel de vinovati. Faptul ca sunt persoane ca tine si ca altii (unii chiar din sistemul de biblioteci) care au avut rabdare, au citit si au incercat sa inteleaga, inseamna ca nu este chiar totul pierdut, poate ne vom „face bine”, cine stie? 🙂 Macar din dragoste pentru carte, prietenul care nu ne tradeaza niciodata, daca nu din dragoste pentru oameni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s