Cycling for libraries, 1 – 2 august 2012, Letonia

1 august: Litgane-Cesis-Valmiera

Suntem în inima Letoniei, ne resimţim după ziua de ieri, dar fără vociferări parcurgem ritualul de dimineaţă şi plecăm spre Valmiera. Din nou downhill şi din nou drumuri nisipoase. Resemnaţi mânam bicicletele după călăuza noastră, Mace. El ştie drumul, l-a parcurs şi cunoaşte cu precizie la ce ne putem aştepta. Ştia foarte bine şi porţiunea nu foarte lungă, dar în care eu nici măcar nu am încercat să mă mai urc pe bicicletă, atât de oribilă era poteca. Chiar am fost bucuroasă, pentru că am mers alături de Mace şi am povestit despre proiectele noastre. Deşi este tânăr, este imposibil să nu-i apreciezi curajul si responsabilitatea cu care s-a implicat în C4L. Şi cum lumea este mică, mai ales cea a bibliotecarilor, mi-a povestit cu multă admiraţie de bibliotecarii români pe care îi cunoaşte. Îl apreciez foarte mult pe Mace, pentru că sunt semne după care poţi  citi un om fără să ai nevoie de multe cuvinte.

După poteca aceea imposibilă, am ajuns într-o poiană (să-i spunem), unde nişte militari înarmaţi şi cagulaţi până în dinţi ne priveau cam uluiţi. Deşi păreau în timpul unui antrenament au rămas cu gura căscată atunci când din pădure au început să apară un şir nesfârşit de omuleţi verzi călare sau pe lângă bicliclete. Când a mai apărut şi Rasmus cu hardubaia lui aluminizată pe două roţi din frunzişul pădurii probabil că au zis că visează. La un studiu mai atent mi-am dat seama că nu erau soldaţi, ci doar nişte jucători de paintball, cu tot echipamentul necesară şi am nimerit într-un soi de sat de vacanţă cu diverse dotări printre care şi o mică crescătorie de lame (cred că lame erau). Un  loc foarte frumos, dar noi ne îndreptam spre Cesis, unde era stabilită pauza de prânz.

Au fost din nou de toate: pietriş, nisip, noroi, up and down, push bike. Au fost momente în care mi-a ieşit sufletul, au fost momente în care am ronţăit fericită un Isostar privind la cei care veneau după mine. Asta nu înseamnă că eram prima, ci doar că acei care erau în faţa mea nu prea mă interesau, mă simţeam bine unde eram.
Au fost câţiva kilometru grei, dar la intrarea în Cesis, aşa cum ne-am obişnuit deja, ne aştepta o maşină a poliţiei şi am intrat din nou cu onoruri în oraş.

La Cesis am dat peste: primar, castel, muzică de întâmpinare şi un mic spectacol în cinstea noastră! Unele chestii deja deveniseră familiare pentru noi, dar priveam cu aceeaşi recunoştinţă primirea călduroasă pe care ne-o pregăteau toţi.

De data aceasta se pare că vom avea parte de un mic spectacol medieval şi probabil că ne-am fi lămurit mai rapid, dacă nu s-ar fi pornit o ploaie din aia mică, scurtă, dar vânjoasă! Eram obişnuiţi şi cu ploaia de la prânz, aşa că foarte calmi ne-am pus hăinuţele şi am aşteptat ca vremea să se calmeze. Îmi părea rău doar de artiştii care, după ce ne-au aşteptat să venim, au primit şi un duş peste costumaţiile de epocă.

Ploaia a trecut, ne doream să treacă şi reprezentaţia lor, ca să putem mânca în voie. Dar pe măsură ce pe scenă povestea se derula, devenea din ce în ce mai interesantă. L-am voluntariat pe Mace să urce pe scenă şi să accepte să devină cavaler leton şi când a trebuit să se echipeze corespunzător am uitat şi de masă şi de tot. Era prea tare faza! Ne-am hăhăit la greu şi se pare că şi pentru Mace a fost distractiv şi uite aşa ne-am făcut cu un cavaler în loc de lider! Acum putem vorbi de sir Mace!

Trebuie să vedeţi în fotografiile anexate acestei zile pauza de înviorare care a urmat pe traseu, în care, ca o râmă uriaşă, ne masam unii pe alţii. Am testat orice exerciţiu propunea oricine, pentru că era destul de distractiv.

Mai relaxaţi am ajuns la Valmiera, ne-am cazat la un cămin, bănuiesc că tot studenţesc sau pe acolo şi am plecat în oraş cu nişte autobuze puse la dispoziţia noastră. Ne-a plăcut foarte mult organizarea acestei seri la care au colaborat mai multe instituţii şi organizaţii din Valmiera. Ghidul nostru este aparţinător al unui ONG local, care colaborează foarte bine cu biblioteca publică, cu care are multe proiecte, şi ne-a spus câteva cuvinte despre localitatea în care ne aflam.

Ştiu că veţi fi totalmente surprinşi, dar cum am fost întâmpinaţi? Păi, cu minunatele cântece tradiţionale şi cu nişte păhărele cu balsam de Riga, chestia asta fiind un soi de băutură alcoolică foarte tare din ierburi. Exact balsamul acela ne mai trebuia la cât eram de obosiţi! Am dat pe gât păhărele, ne-am bâţâit pe ritmurile letone auzite şi am mâncat tot felul de bunătăţi locale.

Dar programul pentru noi abia era la început! Am mers şi am vizitat muzeul localităţii, care a fost chiar interesant, pentru că adăpostea o colecţie de uniforme militare ale armatei letone şi nu numai. Apoi pe o pajişte un  grup de femei ne-au iniţiat în universul obiceiurilor locale.

Am învăţat să aprindem focul, dar nu oricum, ci fiind conştienţi că este un ritual sacru, simbolul vieţii şi atunci am făcut toţi un cerc în jurul lui, am desemnat un bărbat şi o femeie, adică pe Jukka şi Katia şi aceştia au trebuit să respecte o procedură specială. Dacă forţele aeriene letone (cum le-a numit cu puţin sarcasm o estuaniană), adică ţânţarii, nu ne-ar fi articulat cu sălbăticie ar fi fost chiar o seară perfectă.

Am învăţat să cântăm şi, mai ales, să dansăm nişte dansuri foarte vesele şi rapide şi noaptea a venit pe nesimţite. Nici nu mai ştiu cum am ajuns în cameră şi am adormit.

Foto: https://picasaweb.google.com/115792009175919274516/20120801Day5LitganesCesisValmiera

Filmuletul zilei: http://vimeo.com/album/1677705/video/46773579

Track GPS:  http://www.endomondo.com/workouts/nliEW9FC3S8

2 august: Valmiera-Jauklidis-Mezmuiza-Valka-Valga

Cea mai frumoasă bibliotecă, de departe, a fost cea din Valmiera. Aici am întâlnit o idee extrem de interesantă şi mai ales practică: administraţia locală a decis să unească sub acelaşi acoperiş biblioteca publică cu cea universitară. Legal şi financiar sunt separate, însă ele colaborează şi îşi pun la dispoziţie reciproc resursele cu scopul de a oferi servicii extinse publicului. În America am întâlnit tendinţa ca bibliotecile universitare să accepte şi restul comunităţii în accesarea colecţiilor, iar acum există chiar o colaborare strânsă între cele două tipuri de biblioteci din care s-a născut Biblioteca Integrată din Valmiera.

Aici se vorbeşte din nou de conceptul de family library, adică bibliotecă pentru orice tip de cetăţean, care poate accesa biblioteca împreună cu întreaga familie, fiecare membru găsind ceva potrivit pentru vârsta şi preocupările sale. Colecţiile bibliotecilor din Valmiera se află în aceeaşi clădire cu acces deschis pentru toţi membrii comunităţii.

Biblioteca din Valmiera, la aproximativ 27500 de locuitori, are 7500 de utilizatori în 2011, o colecţie de 120000 de unităţi bibliografice şi 25 de angajaţi. Am realizat multe fotografii în bibliotecă pentru că mobilierul, semnalizarea şi zonarea sunt absolut remarcabile. De mult nu am mai văzut un mobilier de bibliotecă atât de performant, aş spune.

Poliţia îşi face datoria din nou şi ne scoate cu mult tam-tam din oraş, de unde ajungem din nou pe drumurile prăfuite şi nepavate ale Letoniei. Acum, recunosc că mi-e dor de ele, deşi atunci urmăream distanţele pe GPS cu sufletul la gură. Stresul din primele zile a început deja să se risipească şi nici zilele parcă nu le mai număr aşa conştiincios. Ba chiar încep să mă gândesc că îmi place goana asta de la o localitate la alta, de la o bibliotecă la alta.

Următorul punct de interes la care ne-am oprit a fost ceva ce nu aş fi ghicit niciodată, ba chiar nici nu ştiam că există aşa ceva pe acest pământ: o fabrică micuţă de uscat conuri. De brad. Foarte interesantă tehnologia, dar în ruptul capului nu mă lămuream la ce folosesc aceste conuri după ce le usuci. Se pare că în secolul 19 o mare parte din teritoriul Letoniei a fost devastat de furtuni puternice şi incendii. Pădurile de brad, atât de dragi letonilor, au început să dispară şi aceştia nu au avut altceva de făcut decât să planteze din seminţe de brad alte păduri. Astfel, în localitatea Mezmuiza s-a construit această fabrică de uscat conuri de brad, funcţională până în ziua de azi. Acum este pe lista moştenirii culturale europene, este conservată şi protejată, rămânând un simbol de mândrie pentru letonieni care şi prin intermediul ei s-au făcut cunoscuţi în întreaga lume.

Ultimul drum nepavat a fost de coşmar. Mai făcusem noi cunoştinţă cu tăunii letoni, dar ca aceştia nu mai întâlnisem încă. Ne ciupeau în mişcare, era cumplit, nu puteai să te desprinzi oricum de ghidon să-i goneşti, ei se lipeau de tine şi priveam pe cei faţa mea ce mişcări disperate făceau în timpul mersului să scape de ei. Acelaşi spectacol îl ofeream şi eu celor din spatele meu, din păcate! A fost groaznic şi ciupiturile de atunci mi-au trecut foarte greu.

Până la graniţa cu Estonia mai aveam vrei 25 km, pe care i-am fi data gata imediat, dacă…

Pe şoseaua care ne ducea direct către Valga am fost opriţi. Tot convoiul şi-a lăsat bicicletele şi ne-am apropiat de maşina parcată pe sensul celălalt. Un cameraman ne-a filmat, Mace şi Jukka au vorbit şi apoi am fost anunţaţi că aici vom avea întâlnire cu un scriitor apreciat şi în Estonia, dar şi în Letonia. În mijlocul drumului? mi-am zis eu nemulţumită, pentru că se mărea distanţa între mine şi patul în care aveam să dorm! Se pare că omul, Contra sub pseudonimul scriitoricesc, era foarte hotărât în mijlocul drumului să schimbe impresii cu noi. În final, s-a dovedit că întâlnirea a fost amuzantă şi reuşită.

Relevant este acest video realizat de Karen Holt (USA):

Apoi mi-am zis: mai avem puţin şi ajungem la nani! În ce hal, dar în ce hal mă puteam înşela!!!!

Am ajuns în localitatea de graniţă dintre Letonia şi Estonia şi această localitate este jumătate într-o ţară şi jumătate în cealaltă. Partea letoniană se numeşte Valka, iar partea estoniană se numeşte Valga. Fiecare are primarul ei şi a trebuit să asistăm pe rând la o ceremonie şi un discurs în Valka şi o ceremonie şi un discurs in Valka, evident. Mai mult decât atât, cei din Valga ne aşteptau de ore bune să vizităm biblioteca, deşi era aproximativ ora 10 pm. După bibliotecă a urmat un spectacol dat în cinstea noastră, iar bieţii artişti ne aşteptau de ore bune, dar noi, ba pe la conuri, ba cu tăunii, ba cu Contra… a trecut vremea…

După spectacol cineva dintre organizatori zice: care vrea la masă şi care vrea direct la somn? Nu aveţi voie să nu ghiciţi alegerea mea din prima! O tai cu viteză spre locul unde ne-am lăsat biclele crezând că locul de dormit trebuie să fie prin preajmă. Haha! Ne spun băieţii: luaţi biciclete şi urmaţi-l pe Juha vreo 2 km. Aaaaaa! Doamne, ce bine că nu pricepea nimeni nimic din ceea ce spuneam! Dădeam la pedale, urcam străzile întunecate şi mormăiam chestii pe care voi sigur le-aţi înţelege! Nu puteam să pricep de ce nu am strâns puţin ritmul ca să nu ajungem într-o astfel de situaţie, pentru că mie îmi era atât de somn şi aş fi vrut să mă spăl de praf şi transpiraţie şi imi era ciudă, pentru că nu mai aveam timp să scriu impresii la cald! Am fost extrem de nervoasă atunci, mai nervoasă decât în seara de la Riga, când am mers să mâncăm şi nu am mâncat nimic.

Am ajuns într-o cameră atât de curată şi de frumos mobilată, dar ce păcat că am folosit-o doar pentru un duş şi somn!

Foto: https://picasaweb.google.com/115792009175919274516/20120802Day6ValmieraJauklidisMezmuizaValkaValga

Filmuletul zilei: http://vimeo.com/album/1677705/video/46837216

Track GPS: http://www.endomondo.com/workouts/n-pz1i0DlY0

(După Lituania şi Letonia, acum este rândul Estoniei, reveniţi pe aici!)

Anunțuri

Un gând despre &8222;Cycling for libraries, 1 – 2 august 2012, Letonia&8221;

  1. Se pare ca umorul se naste din lungul drum spre somn =))

    Foarte faine si inedite pozele din seturile astea. Mi-a placut ideea cu portul iei si de la muzeu, bufnitele alea de lemn 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s