Patru zile în Deltă, patru prieteni în barcă, patru dorinţe îndeplinite (I)

Nu îmi este foarte clar când şi cum am ajuns în Deltă. Într-o perioadă foarte încărcată pentru mine, cu multă vreme ploioasă, cu o plecare în interes de serviciu la Sinaia, pinguinii au pus la cale o nouă incursiune în Deltă. Ar fi fost pentru unii a treia deltăreală anuală, pentru mine cam prima şi am considerat că este cazul să nu mai lipsesc şi de data aceasta. De fapt, Delta era o dorinţă mai veche şi acum s-au aliniat planetele pentru ea.

Delta cred că este pentru mulţi oameni pe lista de lucruri musai de realizat. E, în mod clar, un loc care te atrage pentru că toţi ştiu că e un ţinut atipic, ai multe de văzut acolo, pe alocuri a rămas neatins de civilizaţie, pentru că pescuieşti sau pentru că doar vrei să mănânci peşte preparat cât mai autentic. Unii vin la pensiuni de patru stele, alţii stau la localnici sau pe bărci scumpe, dotate cu tot ce ai nevoie, alţii doar dau o fugă şi atât.

Nu acesta este tiparul turelor pinguineşti. S-a mers cu barca cu vâsle, s-a dormit la cort, ca nişte nomazi, din loc în loc, simţind Delta prin toţi porii. Şi la propriu şi la figurat!

Revenind, habar nu am ce pregătiri s-au făcut, nu pentru că nu m-ar fi interesat, ci pentru că nu puteam face prea multe lucruri în perioada premergătoare plecării mele în Deltă. Şi atunci trebuie să fiu recunoscătoare Vioricăi şi Ceraselei, care au ţinut legătura şi au pus cap la cap detaliile necesare: punctarea unei rute, contactarea unor localnici care ne-au transportat de la Tulcea la Mila 23 şi vremii, care subit s-a îmbunat, dându-mi posibilitatea să sper că voi ajunge în Deltă.

Miercuri ajung acasă de la Sinaia, obosită şi preocupată de cele întâmplate acolo. Joi, după câteva ore la serviciu, reuşesc să plec mai devreme şi să termin bagajele începute cu o seară înainte. Plecăm spre Tulcea şi pe la ora şapte, cu ceva emoţii, ne urcăm în cele două bărci cu motor. Suntem 11 (Dana, Muha, Vio, Cerasela, Ioana, Vali,  Gabi, Octav, Alois, Cătălin şi subsemnata) şi avem bagaje ca pentru 20, cel puţin.

Prin port pe la Tulcea

După o scurtă perioadă în care mă acomodez cu stilul acesta de deplasare complet nou pentru mine (să nu mai spuneţi la nimeni că sunt din Brăila), cu curentul puternic de pa Dunăre, pe la mila 27 încep să mă plictisesc. Încerc o conversaţie cu şoferul bărcii şi acesta amabil (clientul nostru, stăpânul nostru) îmi răspunde. Mă gândesc că dacă aşa vor fi cele patru zile, deja am prins ideea cu Delta şi nu prea are haz.

Ajungem după mai bine de o oră la Mila 23. Uf, bine că am ajuns! Nu este timp de prea multe vorbe:  seara se lasă rapid şi cei care au mai fost pe aici ştiu că până la locul de campare, pe insulă, mai este puţin de făcut, de data aceasta cu bărcile cu vâsle, care ne aşteaptă legănându-se cuminţi la ponton.

Hmmm! Fără nici un fel de pregătire anterioară, am aruncat bagajele în bărci şi Alois a trebuit să înveţe din mers cum se vâsleşte. Mica travesare către insulă nici nu ştiu cum s-a întâmplat, atât am fost de concentrată pe mişcările lui, însă s-a descurcat admirabil şi am ajuns cu bine pe malul celălalt al Dunării vechi.

N-avem timp de multe impresii: punem corturile, se lasă seara, în ţânţari dă turbarea, o cireadă care păştea liniştită simte că terenul i-a fost ocupat, mâncăm şi abia apoi stăm la poveşti la un pahar. Ca de obicei, avem glumele noastre, amintirile noastre, obiceiurile noastre de care nu ne plictisim.

Ştiu sigur că mă aşteaptă lucruri complet noi, dar, ciudat, nu simt nicio nelinişte, ca atunci când ai de făcut ceva ce nu poţi evalua pentru că nu ai suficiente informaţii.

Prima zi: învăţarea cu Delta

Ne trezim relativ devreme, 6.30-7, mâncăm rapid, strângem tabăra, încărcăm bărcile şi ne repartizăm cum putem mai bine ţinând cont de diferenţele mari de experienţă în ale vâslitului. Alois, şcolit rapid cu o seară înainte, la seral, ia în barcă pe Gabi şi pe Cătălin, care şi ei sunt prima oară într-o barcă cu vâsle. Nu-i invidiez. Octavian şi Viorica iau fetele, pe Cerasela şi Ioana, iar Vali, de asemenea, are barca plină de fete: Dana, Muha şi eu.  Aparent, ar fi în avantaj, pentru că Muha şi Dana sunt la a treia deltăreală, însă rămâne de văzut acest lucru.

Cei trei vaslasi de baza, restul fiind inscrisi la categoria „amatori”: Octavian, Vali si Alois

Eu casc gura plină de interes, nu prea înţeleg nimic din Delta asta, canalele deocamdată mi se par la fel, se trece din unul în altul şi nu înţeleg după ce îşi dau seama pe unde trebuie să mergem. Dar nu-mi fac mari probleme, deocamdată sunt prea uimită de noile senzaţii de plutitor într-o barcă cu vâsle. Mult mi-au fost de folos tovarăşii de drum care mi-au dat explicaţii la întrebările rostite şi nerostite de mine. Datorită lor, deşi sunt o persoană cu frică de apă, m-am simţit în largul meu în barcă.

Vali monteaza carma, care i-a fost de mare folos mai apoi.

De fapt, senzaţia pe care am simţit-o eu în barcă a fost una cu adevărat deosebită, specială, în mod ciudat acest mod de navigare m-a relaxat, plutirea mă detaşa de absolut tot ce exista în jurul meu. Pe când stăteam în barcă şi priveam norii ştiam că este o senzaţie unică, pe care nu voi reuşi să o explic, care nu va fi replicată obligatoriu pentru toţi cei care vor merge cu o barcă, va fi o experienţă intensă, personală pe care  am dorit să o conştientizez cât mai bine pentru că era clar că nu se va mai repeta în alte condiţii.

Hlizeala la soare!

Niciodată nu am obţinut o detaşare mai puternică de tot ceea ce mă înconjoară şi nu ştiu motivul pentru care s-a întâmplat acest lucru, însă sunt recunoascătoare pentru că detaşarea este cea mai bună cale de linişte şi fericire interioară, iar eu în aceste zile am fost cu adevărat fericită.

Cu toată acestă detaşare de care mă bucuram în reprize (pe barcă este timp pentru toate), am spovorăit cu tovarăşii mei de barcă, am băut ţuică din rezerva impresionantă pe care Dana o gestiona, am încercat să fur de la Vali cum se vâsleşte şi am privit cu uimire cum trecem dintr-un canal pe altul, cum peisajul este neschimbat şi totuşi rămâne atât de fascinant!

Îmi dau seama că ar trebui să povestesc câteva cuvinte despre Deltă şi tot ce îmi vine în minte acum sunt: apă, stuf, nuferi şi sălcii. Şi păsări, dar păsări privite de la distanţă, în fugă, în foşnet grăbit de aripi şi ţipete scurte şi nervoase. Mereu îmi aduc aminte, când vine vorba de păsări de o povestire despre copilăria lui Leonardo da Vinci, care observa ceasuri, zile în şir modul de zbor al păsărilor. Eu nu aveam timp să înregistrez nimic din acele fâlfâiri grabite şi îmi imaginam răbdarea şi pânda interminabilă a viitorului savant până a desluşit mecanismul prin care păsările zboară. În bărcile vecine, se purtau discuţii mult mai avansate: se fotografiau şi se denumeau speciile după formă, penaj, culoare, cioc etc. Dacă păsările se lăsau atât de greu descoperite am decis să le respect dorinţa.

După cum spuneam în barca cu vâsle ai timp de toate: să visezi, să râzi sau să fii atent la traseu. Încet-încet am început să înţeleg misterele canalelor Deltei. Aveam în faţă hărţi, GPS-ul meu şi amintirile celorlalţi care au mai fost în anii precedenţi pe acolo. Deşi peisajul a rămas apă, stuf şi sălcii am învăţat să  citesc pe ce canal suntem, cum să leg informaţia de pe hartă cu cea de pe GPS (aveau uneori date diferite) şi parcă plutitul avea şi un sens.

O barcă cu persoane foarte active 🙂

Am ajuns din Canalul Eracle (pe hartă apare Eraclia sau pe acolo) şi apoi în lacul Trei Iezere. Pe lac este altfel decât pe canale, în primul rând era foarte mare, abia îi cuprindeai marginile şi valurile pe care trebuia să le tăiem, pe lângă balansul nu neaparat plăcut, obosea foarte mult şi pe vâslaş. Atunci m-am gândit la barca începătorilor unde sigur nu era uşor, era un fel de test de rezistenţă şi de nervi. Cu toate acestea s-au ţinut vitejeşte alături de restul şi am ajuns printr-un alt canal în Lacul Bogdaproste. Faza este că nu acolo doream să ajungem însă nu am nimerit canalul care duce către Lacul Miazăzi, ba chiar vorbind cu localnicii aceştia cred că au înţeles că vrem să ajungem la Lacul La Amiază, asemănare de nume care ne-a scos în Bogdaproste. Din acest motiv am refăcut traseul pentru cele patru zile şi acum nu-mi pare rău deloc pentru că totul a ieşit cum nu se poate mai bine şi cu noul traseu.

Spre deosebire de Trei iezere, care a fost nervos, Lacul Bogdaproste era blând şi lucios. Acest lucru ne-a permis să ne mai relaxăm puţin, am abordat bărcile şi le-am lăsat puţin să plutească cât am mai plimbat noi nişte flacoane de la unii la alţii. Clar, nu-mi place traversarea lacurilor şi faptul că era ultimul pe acea zi a fost o veste bună.

Pe lacul Bogdaproste ne-am relaxat şi am început să ne ţinem de şotii

Din lac, prin canalul Bogdaproste evident, am ajuns în Dunărea Veche şi de acolo am făcut stânga pe canalul Dovnichii, unde cei mai vechi ştiau un loc de campat pe Grindul lui Răducu. Pentru prima zi a fost destul şi bine.

Pe Grindul lui Răducu, tabăra de corturi.

Am tras cu ochiul la cei mai experimentaţi şi am luat rucsacii din bărci, am luat vâslele şi le-am pus bine lângă corturi, ne-am spălat, am mâncat şi apoi am aşteptat răbdători să înceapă ţânţarii să-şi facă de cap. Ştiam că nu avem cum să scăpăm de aceşti vampiri în miniatură. Deja pe picioare eram ciupită de cu o seară înainte, dar făcea parte din Deltă, nu era nimic la care să nu ne aşteptăm.

Deja oboseala şi-a spus cuvântul şi nici pomeneală să mai stăm la poveşti aşa cum am rămas cu o seară înainte. Eu m-am retras destul de repede, aveam atâtea lucruri noi de aşezat în sertărele şi trebuia să-i dau timp minţii s-o facă. Mâine aveau să apară alte şi alte întâmplări.

(sigur că va urma)

Anunțuri

Un gând despre &8222;Patru zile în Deltă, patru prieteni în barcă, patru dorinţe îndeplinite (I)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s