Despre continuitate

Sarbatorile de iarna sunt un prilej sublim ca sa realizam cat de stupid de vulnerabili putem fi in aceasta perioada. Ne imaginam ca de Craciun nu are cum sa ni se intample nimic rau, ca acel spirit pe care toata lumea il invoca, dar nu prea il mai simti pe nicaieri, ne-ar putea proteja de dezamagiri sau alte prostii.

Soarta merge inainte fara sa tina cont nicio clipa de toate aceste povesti de sezon cu care ni se impuie mintea inca de cand suntem copii. Si atunci, evident, ca esti pus in fata unor momente pentru care nu esti pregatit, pentru ca… este Craciunul, Anul Nou, acele zile in care mananci turta dulce si astepti un mos gras sa alunece pe horn. Chiar daca nu ai horn!

Cand se intampla sa ti se darame casuta cu papusi si spiritul Craciunului se ascunde, nu stiu pe unde naiba, ramai putin perplex. Deh, nu este usor sa sa realizezi ca daca exista cai verzi, apoi aceia circula numai pe pereti si nicaieri in alta parte!

Ce poti sa faci in aceasta situatie? Lasi povestile nemuritoare deoparte si te retragi cat poti de mult. Astfel castigi timp suficient sa-ti revii si sa alegi daca te intorci la punctul de unde ai lasat totul balta, ca sa repari, desigur, sau mergi mai departe fara sa te mai uiti in urma.

Ca de obicei, nu am scris lucruri stralucitoare si inteligente, aceasta consider ca s-au spus deja de foarte mult timp, acum nu pot decat sa-mi dau cu parerea si sa sper ca, daca exista unii in situatii similare, vor fi multumiti sa gaseasca un raspuns atunci cand se gandesc la continuitate. La finele unui an si la inceputul altuia este cel mai potrivit prilej sa ne gandim ca panta rhei… 🙂

Anunțuri