Cate ceva despre mentalitatea americana (IV)

Marţi 22 martie 2011

O nouă zi în care, pentru început, mai avem de rezolvat câteva chestiuni administrative.

Pentru mine, azi, a mai fost un pas important şi anume a venit momentul să vorbesc cu Susan despre plecarea mea către Boston, în vizită la vărul meu, Daniel. Eram destul de emoţionată, pentru că nu ştiam cum va reacţiona, bănuiam că au o anumită responsabilitate în ceea ce ne priveşte. Am studiat programul cu atenţie şi nu am găsit decât un singur week-end în care aş fi putut pleca fără să perturb structura cursurilor şi a vizitelor de lucru pe care trebuia să le facem: 9-10 aprilie. Cu Daniel vorbeam în fiecare seară şi dorea să ştie şi el care va fi răspunsul pentru a face rezervările la avion şi alte pregătiri. Susan a fost de acord şi, brusc, am devenit enorm de fericită, atât de fericită încât am uitat să mă mai gândesc cum voi ajunge eu, singură, până la Boston. Ştiu că unii vor râde, dar pentru mine chiar a fost o mare bătaie de cap.

Am discutat despre proiectele noastre care puteausi trebuiau sa primeasca finanţare. În final am stabilit trei idei, respectiv trei grupuri de lucru: servicii moderne pentru public, pregătirea profesională a bibliotecarilor şi digitizarea în slujba prezervării memoriei culturale locale.

Am vizitat apoi prima bibliotecă americană.  Adică Biblioteca Universitară Principală (Main Library) care deţine un fond de carte specializat, destinat în special studiului, cercetării, însă cu acces liber pentru orice cetăţean din Urbana – Champaign.

Multe lucruri sunt comune în bibliotecile americane şi probabil că nu le voi relua pe parcursul povestirilor mele:

–          Amabilitatea bibliotecarilor şi interesul real pentru rezolvarea solicitărilor publicului. Într-un mod aproape şocant pentru mine afirmau cu gura până la urechi I love my job.  E adevărat în bibliotecile americane sunt mult mai multe posibilităţi financiare, însă nu numai de aici venea acea afirmaţie. Probabil că voi fi combătută pentru această afirmaţie, pentru că e greu de crezut că aceşti bibliotecari chiar iubesc această meserie aşa cum este ea şi le place mai  mult decât orice să lucreze pentru public, dar trebuie să relatez ceea ce am văzut peste tot pe unde am fost.

–          Spaţii foarte largi, imense, în care colecţiile conţin orice îţi trece prin cap. Spaţiile sunt amenajate astfel încât printre rafturi poţi sta liniştit să studiezi orice găseşti pe raft. Foarte rar, extrem de rar, accesul în bibliotecă este condiţionat de permis (doar la biblioteca Universităţii Harvard)

–          Multe din dotările din biblioteci sunt obţinute prin sponsorizare. Aici mai trebuie făcută o mică paranteză interesantă. În State după ce absolvi studiile superioare rămâi în legătură cu „alma mater”, oriunde în lume te-ai afla trimiţi chiar sume de bani sau susţii prin orice mijloace facultatea care te-a format ca specialist. Acest tip de absolvenţi se numesc „alumni”. După ce ei contribuie la propăşirea facultăţii de unde provin, aceasta se mândreşte cu ei şi le afişează numele în locuri de onoare. Un regim asemănător are orice cetăţean care doreşte să sponsorizeze facultatea, muzeul sau biblioteca din  comunitatea respectivă. Astfel, după valoare donaţiei, am văzut numele unor astfel de persoane generoase trecut începând de la o bancă din parc, un calculator folosit la informare într-o bibliotecă, la săli din muzee pline de opere de artă sau chiar frontispicii de universităţi, cum este Walker Memorial de la MIT. Cred că este o idee excelentă prin care se pot atrage fonduri private şi care poate fi aplicată şi la noi. Este foarte bine ca o sală de lectură să primescă numele unui mare clasic, dar dacă ar fi vorba de nişte fonduri cu adevărat generoase, cred că ar merita să fie botezată şi cu numele unuia care a contribuit la bunăstarea comunităţii donând bani.

–          Multe dispozitive şi aparate care uşurează munca bibliotecarilor lăsându-i să se concentreze mai mult pe partea de informare, de rezolvare a cererilor venite din partea publicului. Astfel peste tot sunt cutii de returnare, adică nişte cutii amplasate de obicei chiar la intrare unde se lăsau cărţile de returnat. Ele de cele mai multe ori erau preluate de nişte linii automatizate care le sortau în funcţie de domeniu pentru bibliotecile mai evoluate sau chiar de bibliotecari pentru bibliotecile mai mici. Avantajul este că se degrevează pupitrul de „restituri”, chiar se desfiinţează aş putea spune şi publicul nu mai este nevoit să stea la tot felul de cozi. Dacă vă spun că astfel de cutii de returnare sunt amplasate chiar şi în puncte centrale ale comunităţii de unde cărţile se strâng din timp în timp şi unde se poate face returnare pe sistemul drive-in…

Am văzut sisteme automate de tranzacţionare, unde utilizatorul poate face împrumut sau scădere fără ajutorul bibliotecarului. Acesta este prin preajmă doar dacă utilizatorul întâmpină vreo problemă.

În cazul rezervărilor procedau astfel: când o carte rezervată se returna la bibliotecă ea poposea pe nişte rafturi de unde cititorul anunţat în prealabil se duce şi o lua fără intervenţia bibliotecarului. Apoi pleca şi o încărca singur la una din maşinile de împrumut automate.

–          Foarte mult public peste tot, în toate secţiile, în toate bibliotecile. Se spune despre americani că nu prea au cultură generală. E probabil real, însă dacă au nevoie de o informaţie, practici cum sunt, au inventat bibliotecile care funcţionează cu adevărat în slujba lor. Vin la bibliotecă să afle orice, să ştie orice. Biblioteca, prin bibliotecarii ei, îi îndrumă spre orice doresc să ştie. Şi citesc mult, mult, peste tot am văzut oameni de toate categoriile, de toate vârstele, cu cărţi tradiţionale sau electronice în mână.  Vin singuri sau cu copii în scutece sau pe scaune cu roţile şi umplu sălile bibliotecilor. Iubesc cărţile şi iubesc biblioteca. Cu adevărat! Aşa „inculţi” cum sunt ei!

În mare cam acestea sunt cele care mi-au sărit în ochi. Pe parcurs voi mai povesti şi altele pe măsură ce-mi vor veni în minte…

După vizita la Main Library a trebuit să ajungem la o agenţie care se ocupă de studenţii străini: International Student Services. Nu ştiu dacă am mai precizat, dar dau o atenţie deosebită străinilor în funcţie de regimul sub care intră în ţară şi încearcă să-şi ia toate măsurile de protecţie ca să fie respectate toate obligaţiile care ne revin ca non-imigranţi în America. Prin urmare, am asistat la un soi de instructaj despre ce avem voi şi ce nu avem voie, şi despre ce trebuie să facem astfel încât să avem o perioadă cât mai bună de şedere pentru noi, dar mai ales pentru ei, cei care trebuie să ne monitorizeze.

https://picasaweb.google.com/115792009175919274516/05ChampaignIL

Miercuri 23 martie 2011

Discutăm despre Texas, unul din marile noastre obiective. La Austin vom ajunge în ultima săptămână de şedere în America şi vom participa la lucrările Conferinţei Asociaţiei bibliotecarilor texani, una din Conferinţele ALA la nivelul statului Texas. Acolo avem prevăzută o intervenţie în program. Noi nu ştim foarte bine despre ce e vorba, dar coordonatoarea noastră, Susan, ne asigură că e o reuniune de înaltă ţinută, unde trebuie să apărăm prestigiul României, dar şi al Centrului Mortenson care se presupune că pregăteşte bibliotecari cu adevărat valoroşi, cu reale calităţi de lideri şi inovatori în bibliotecile de unde provin. Deci, pentru noi este o dublă responsabilitate în ceea ce priveşte succesul prezentării din Texas.

Împreună cu Susan stabilim cam despre ce ar fi interesant să vorbim la Conferinţă şi ne lipim fiecare la prezentarea care ni se pare mai potrivită. De aici încolo urmează să lucrăm în echipă pentru a o realiza într-o formă cât mai reuşită şi originală cu putinţă.

După masă, avem prelegere despre scrierea de proiecte cu Kristin Vogel, bibliotecar şi profesor agregat la Biblioteca Memorială Pius XII a Universităţii Saint Louis. Ne pregătim pentru partea în care ne vom scrie singuri proiectele propuse spre a fi finanţate în cadrul programului susţinut de Centrul Mortenson. Nu pot să afirm că a fost una din cele mai antrenante prelegeri, însă am acceptat rostul ei în desfăşurarea programului.

https://picasaweb.google.com/115792009175919274516/06ChampaignIL

Brăila 6 martie 2011

(Va continua)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Cate ceva despre mentalitatea americana (IV)&8221;

  1. Descrii bibliotecile de acolo de parca ar fi mici parcuri de distractii si cred ca asa se simt si americanii cand merg la biblioteca: ca la o chestie relaxanta. Nici nu mai stiu cand am fost ultima oara la o biblioteca – sigur in facultate in primii 3 ani – dar parca mi s-a facut pofta. Descopar cu rusine ca nici nu stiu la ce biblioteca sa ma duc, care s-ar preta preocuparilor mele actuale. Stiu unde era Bibl. Centrala, dar o mai exista?

    Cred ca google-ul ne-a „prostit”/”lenevit” un pic cam tare, dovada ca la biclioteca citesti si-ti notezi chestii, de pe google dai copy-paste… stiu, intru in alt subiect, dar am picat pe ganduri 😀

  2. Hai sa-ti spun cum sunt bibliotecile americane si crede-ma ca nu exagerez nicio iota: sunt parcuri de distractie, sunt locuri de instruire, de socializare, de meetinguri, spatii de educatie si cultura si tot ce vrei tu, ca public, sa fie! Iti imaginezi asa ceva? Bibliotecile americane (si nu numai) se configureaza dupa cum vor oamenii din comunitatea respectiva. Pentru ei biblioteca este locul unde vin pentru orice: o intrebare, plictiseala, loisir, o carte sau un blue ray, un loc unde sa ma intalnesc cu altii cu preocupari asemanatoare etc etc Acolo te poti cocota intr-un fotoliu sau stai intinsa pe mocheta si citesti sau faci ce vrei de dimineata pana seara. Nu se supara nimeni, ba, din contra, sunt fericiti ca sunt preferati altor locuri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s