Să facem cunoştinţă cu Champaign-Urbana, IL (II)

Am restanţe în ceea ce priveşte împărtăşirea experienţei mele de aici, din State. Acest lucru se datorează faptului că avem un program care ne umple cam tot timpul şi, într-o altă măsura, faptului că seara, când mai am puţin timp liber, mă doboară somnul: diferenţa de fus orar îşi face simţită prezenţa, deşi nu aş fi crezut că mă poate afecta prea tare.

Poate e bine să spun câteva cuvinte despre modul în care am fost cazaţi aici. De la început ni s-a spus că două persoane vor împărţi un apartament cu două dormitoare, un living cu o mică bucătarie şi o baie. Totul arată foarte curat, funcţional şi de bun gust. Grija gazdelor pentru noi a fost dusă până la amănunt: prosoape, săpun, bucătaria dotată cu tot ceea ce trebuie, în frigider există un pacheţel consistent care ne va scoate din impas până la primele cumpărături, avem un telefon mobil cu cartelă. Totul dovedeşte atenţie şi chiar respect pentru noi, lucru care mă face să mă simt mai puţin străină.

Suntem gata pentru prima vizită care va fi una administrativă, spre un supermarket din apropiere, pentru a ne face aprovizionarea cu cele necesare într-o primă etapă. Plecăm cu mare bucurie, pentru că românului îi place şopingăreala şi numai vestea că avem la dispoziţie doar o oră ne cam tufleşte avântul. Meijer este un supermarket nu cu mult diferit de ale noastre, însă marfa parcă este mult mai diversă şi chiar rezonabilă la preţ. Ne plimbăm cărucioarele fericiţi printre rafturi explorând cu mare interes dar şi grabă cât mai mult cu putinţă.

Când ieşim trebuie să trecem pe la nişte case automate, unde ne facem singuri plata, printr-un sistem ingenios unde noi înregistrăm marfa şi care are un soi de control asupra manevrării produselor. Dacă nu le stivuieşti, după marcare, în plasele puse la dispoziţie îţi atrage atenţia. Plătim tot la acest sistem automat care dă rest şi eliberează chitanţă. Deşi, la început, părea puţin prea complicat pentru noi, în final chiar a fost foarte distractiv să ne gestionăm singuri cumpărăturile.

De aici am plecat tot acelaşi microbuz pus la dispoziţie de gazde către Terminal Illinois, adică gara lor. A fost necesară această escală pentru a ne procura abonamentele cu care vom circula pe toate mijloacele de transport pe toată perioada staţionării noastre în campusul Universităţii Illinois. Am mai aflat că am nimerit exact la începutul vacanţei de primăvară studenţeşti care durează o săptămână. Localnicii sunt destul de bucuroşi pentru că au o perioadă de linişte, studenţii, ca toţi studenţii de peste tot, fiind mulţi şi zgomotoşi.

Apoi am tropăit către sediul Facultăţii de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, unde a avut loc prima prezentare, online, realizată de d-na Hermina Anghelescu, doctor şi profesor universitar, un român care, de aici de departe de ţară, susţine prin tot ceea ce face, bibliotecărimea şi bibliotecăreala românească. S-a vorbit online, dânsa fiind în Detroit în acel moment, despre principiile managementului de proiect, pentru că noi participăm la un program pentru lideri şi inovatori care obligatoriu trebuie să conţină o astfel de componentă în planul de lucru al acestor zile.

Ne-am întors în Ashton Woods, zona în care sunt apartamentele noastre. „Călăuzele” noastre sunt Jamie si Katie, două angajate simpatice ale Centrului Mortenson cu care discutăm pe drum de toate. Aşa am descoperit că lui Jamie îi place foarte mult să alerge. Însă Jamie aleargă mai mult decât mine şi are câteva maratoane în faţă. Îi place să facă yoga, fiind înscrisă la clasa de yoga de la Centrul lor sportiv şi de recreere numit ARC.

Aici sălile de sport sunt pline şi sunt multe. Sunt mari susţinători ai echipelor statului Illinois şi peste tot găseşti magazine numite Illinois Bookstore care vând tone de tricouri şi tot felul de alte obiecte în culorile şi cu însemnele echipei lor favorite. Nu sunt ieftine deloc şi nici de o calitate deosebită, dar am văzut că mulţi le poartă.

În campus sunt aproape numai fast food-uri în care găseşti mâncare americană (să-i zicem), italiană, chinezească, mexicană, japoneză sau thai. Însă toate sunt organizate, repet, pe principiul fast food-urilor şi deşi, aparent, sunt mult mai sănătoase ca la noi (ascund e-urile mai cu grijă), cred că aceasta este sursa supraponderabilităţii unei părţi din populaţia de pe aici.

Şi trebuie să fac o mică paranteză. Ştiu că este o mare curiozitate pentru cei de acasă: sunt americanii atât de supraponderali? Da, o parte considerabilă a lor sunt. Magazinele au mai toate un raion cu haine pentru supraponderali. Însă pe de altă parte, sunt suficienţi care manifestă o atenţie deosebită pentru sănătatea lor, în sensul că fac multă mişcare şi sunt foarte grijulii cu ceea ce mănâncă. Ca peste tot, ai posibilitatea să alegi.

Ajunşi la apartamente am decis că o mică plimbare prin zonă nu ar strica, deşi vremea a fost destul de rece, bătea acel vânt de câmpie cu care noi cei din sudul ţării suntem destul de familiarizaţi. Şi uite aşa o echipă a făcut prima explorare a locurilor astfel încât să începem să ne cunoaştem teritoriul mai bine şi să avem un somn mai liniştit.

Deşi nouă ni se pare că este încă rece, localnicii ne spun că am adus primăvara, după o iarnă foarte grea şi lungă. Unii dintre ei sunt şocant de subţire îmbrăcaţi, ceea ce pe noi ne face să ne întrebăm mereu din ce aluat sunt ei făcuţi, pentru că noi încă tremurăm echipaţi în haine groase. În aeroport am văzut pe un frig destul de puternic persoane cu şlapi şi maieuri. Sunt uimitori din acest punct de vedere.

Am descoperit că teama mea de locuri noi nu este mereu justificată şi că sunt capabilă să mă descurc şi acolo unde totul îmi este complet străin, dacă am puţină voinţă şi curaj. Asta mă face să cred că dorinţa mea de a ajunge şi la Boston poate fi ceva realizabil. Dar citiţi mai departe şi veţi afla dacă am dreptate sau nu.

Puţinele fotografii ale acelei zile: https://picasaweb.google.com/115792009175919274516/02ChampaignIL

Champaign – 20 aprilie 2011

(Va continua)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s