Un singur week-end cu emoţii duble, 11-13 iunie 2011

Cu admiraţie pentru Cristi U., un luptător adevărat,

care are acum atât de multă nevoie de încurajare şi sprijin.

Un week-end în care trebuie să stau resemnată pe acasă, deşi aş fi avut ocazia să plec în Deltă alături de prieteni. Cu părere de rău a trebuit să renunţ, însă se pare că nici de data aceasta, programul pe care mi l-am propus nu mă va ţine în casă prea mult.

Duminică dimineaţa m-am trezit destul de greu pentru că toată noaptea m-am foit visând alternativ momente în eram în competiţia de cros şi momente în care trebuia să demonstrez cât de bine stăpânesc tehnicile de aikido necesare pentru Kyu 3, adică centura verde.

Despre cros nu ştiam mai nimic decât cele aflate dintr-un scurt anunţ într-un ziar local. Mai mult nici nu aveam nevoie, oricum dacă stăteam pe acasă aş fi ieşit la o alergare şi dacă de data aceasta avea să fie sub forma unei competiţii, atunci cu atât mai bine.

Şi uite aşa pe la 8.30 ne amestecam şi noi printre cei care aşteptau startul în Parcul Monument. Spre bucuria mea, deşi preponderenţi erau copiii, am văzut că erau cam toate vârstele reprezentate. Organizarea era oarecum bună în sensul că ne-am înscris relativ repede, am primit imediat un tricou care făcea referire la eveniment si la cei care l-au iniţiat: Comitetul Olimpic Român şi Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret.

Foiala de dinaintea "furtunii"

Ce nu prea ne-a fost clar era traseul pe care aveam să-l parcurgem: fiind vorba de cros bănuiam că nu va fi lung, însă nu ştiam pe unde şi ce distanţă are. Acest lucru nu a fost rău pentru că ne-a dat prilejul să mai socializăm între noi, concurenţii, şi astfel să mai dăm deoparte emoţiile care într-o măsură rezonabilă, începuseră să-şi facă simţită prezenţa.

După ce au intrat copiii, grupaţi de diverse categorii: fete/băieţi, gimnaziu/liceu, amatori/performanţă au intrat şi „veteranii”. I-am numit astfel în sensul că sigur nu mai erau elevi, însă vârstele erau foarte variate de la 20 şi ceva de ani până la peste 60. Aici a fost un punct slab pentru că în aceste situaţii era foarte clar că se mai cerea o subîmpărţire. Dar miza acestei competiţii în primul rând a fost participarea şi apoi un loc pe podium, deci totul a fost privit cu o detaşare pozitivă din acest punct de vedere. Asta nu însemna că în ochii celor care urmau la rând nu se citea o uşoară încordare şi concentrare asupra momentului de start.

S-au aliniat fetele la start pentru o probă de 800 m. Ştiam traseul, am alergat de atâtea ori pe el şi mi se părea foarte scurt faţă de alergările de rezistenţă pe care le făceam în mod obişnuit. Pe de altă parte, crosul nu era ceva cu care eram familiarizată, nu ştiam cât pot şi dacă ştiu să-mi dozeze forţele. Cu aceste gânduri am sărit ca un arc atunci când s-a dat startul. Chiar şi aşa era cam a treia, ceea ce mi se părea cam ciudat pentru că evaluându-mi din ochi concurentele am observat că unele sunt foarte-foarte bune şi mult mai antrenate decât mine. În curând aveam să aflu şi răspunsul la întrebările mele legate de dozarea efortului: după o treime din cursă simţeam oboseală şi din spate au început să intre cele pe care mă aşteptam să fie deja în faţă. Deci mai am de învăţat zdravăn cum să porcedez şi mai ales mai trebuie să mă antrenez, mai mult şi mai mult.

Am ajuns a şaptea, ceea ce nu a fost tocmai rău totuşi, dar ştiam că se poate şi mai bine. Nu am fost supărată pentru că în faţa mea au fost alergătoare foarte bune, unele care făceau acest lucru  cu dezinvoltură.

Ciuful blond si epuizat din planul doi imi apartine

Deşi a fost un efort de scurtă durată, a fost intens şi am tras din greu, mai ales spre finish. Apoi, aşteptându-l şi pe Alois să termine, mi-a părut rău că a fost numai atât. Competiţiile, deşi sunt solicitante din toate punctele de vedere, au un farmec al lor, adrenalina şi dorinţa de a învinge (măcar pe tine însuţi, dacă nu pe ceilalţi) te atrag să mai participi din nou şi din nou.

Castigatoarele de la sectiunea mea

Aşteptând premierea am îndrăznit şi am apelat o doamnă care lua instantanee din timpul competiţiei. Pur şi simplu am rugat-o să-mi trimită câteva fotografii din timpul întrecerii şi spre marea bucurie a acceptat. Azi am primit în poştă pozele promise şi am fost tare fericită pentru că am retrăit puţin acele clipe şi, mai ales, pentru că e greu de crezut, dar mai sunt oameni amabili şi calzi, care fac gesturi fără măcar să îi cunoşti. Acestei doamne care a rămas anonime îi mulţumesc foarte mult, dar şi lui Mircea Cărbunaru (DJTS Brăila) care a acceptat şi el şi mi-a trimis imagini.

Echipa organizatorilor

De la o competiţie poţi pleca plutind de fericire pentru că ai câştigat un loc de frunte sau poţi pleca dezamăgit şi trist că nu ai învins sau poţi pleca, aşa cum am plecat eu, cu sufletul plin. Am fost mândră de mine, faptul că am fost acolo a fost de ajuns ca să mă simt mulţumită şi să-mi propun mai mult pentru o dată viitoare.

Linistea de dupa "furtuna"

Bucuria a fost de scurtă durată. Am dat deoparte un target, dar mi-a mai rămas încă o provocare: luni seară trebuia să particip la examenul de grad aikido. Aici era vorba de altceva, de munca (cu oarecari pauze, e drept) de un an de zile, de faptul că ştiam că execuţia mea va fi analizată cu mare atenţie şi de data aceasta simpla mea participare nu îmi va mai fi de ajuns. Din cauza acestui examen am sacrificat cele trei zile de Deltă pe care chiar mi le doream destul de mult. Dacă totul ar fi mers bine nu aş fi regretat că dau Delta deoparte, însă dacă nu aş fi luat examenul sigur m-ar fi durut foarte tare.

Prin urmare, mai aveam ceva timp să pun la punct ceea ce nu stăpâneam suficient. Însă toate aceste „rectificări” trebuia să le fac în deplasare pentru că, imediat după cros, am plecat la Bacău. Duminică şi luni până la prânz, când ne-am întors, am tot rememorat procedeele, am studiat toate schiţele din manualul de aikido şi mulţumită lui Marius, nepotul meu, am avut chiar şi un partener ca să dau o raită prin programa de examen. Nu era totul perfect, dar măcar mi-am dat silinţa tratând totul cu mare seriozitate. Luni, m-am întors la Brăila cu sentimentul că nu a fost timp pierdut, ci am mai îmbunătăţit câte ceva din procedeele pe care trebuia să le cunosc.

Examenul a fost exact cum mă aşteptam să fie, chiar dacă nu ştiu dacă am performat aşa cum mi-aş fi dorit. Imperfecţiunile sunt datorate într-o oarecare măsură stăpânirii insuficiente a tehnicii, care de multe ori se dobândeşte prin antrenamente şi în timp şi, o parte, datorită emoţiilor. Din fericire, nu am fost singura care avea emoţii, am observat că ele există indiferent de vârstă.

...adica eu

Deşi gradul de exigenţă al evaluării a fost ridicat se pare că am reuşit să trec de furcile caudine ale instructorilor noştri. Sunt conştientă că am avut şi ezitări şi stângăcii, dar am fost totuşi împăcată pentru că am muncit şi m-am străduit să fac faţă cât mai bine. Ştiu că o treaptă în plus este de fapt un nou început care mă obligă şi mai mult şi nu o răsplată pentru nişte performanţe deja realizate.

Aceasta este, din punctul meu de vedere, diferenţa între cele două „examene” din acest week-end. Locul pe care l-am obţinut la cros a fost măsura, răsplata efortului meu: de atât am alergat, atât am primit, însă, la aikido, centura verde pe care am obţinut-o, înseamnă că nu mai am voie să lucrez sub acest nivel, cel puţin la modul ideal. În realitate, mai sunt multe de învăţat, pentru că aikido este perfecţionare continuă, niciodată nu termini să rafinezi şi să îmbunătăţeşti. De aceea este ARTĂ marţială şi de aceea mă atrage atât de mult. Probabil când nu voi mai simţi că am de pus ceva pentru propria dezvoltare, voi renunţa. Îţi dai seama mereu cât mai ai de lucru cu tine însuţi şi aceasta este marea provocare. Fiecare treaptă pe care o parcurgi te apropie de mai bine, însă îţi arată şi cât de mult mai ai până la un capăt care eu simt că nu poate a fi atins niciodată, dar spre care tindem.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Un singur week-end cu emoţii duble, 11-13 iunie 2011&8221;

  1. Felicitari pentru centura! >:D<
    Si pentru cros si mai ales pentru prezentarea la cros. Uneori e mai greu sa te urnesti pana la linia de start decat alergarea de dupa start! Ne pare rau si noua pentru delta, rasul tau molipsitor a lipsit in multe momente – eu una mi l-as fi dorit!

    Cat priveste rezultatele tale pinguinul asta e cam posomorat asa… un zambet macar in coltul gurii se poate??! 🙂

  2. Multumesc! Centura a fost dobandita cu sacrificii si unul dintre ele a fost tocmai aceasta absenta din echipa pinguinilor pirati de apa dulce si in acest an.

    Viata este atat de frumoasa atata timp cat esti nevoit sa renunti la un lucru drag pentru alt lucru drag. Inseamna ca am gasit destule motivatii ca sa imi placa sa traiesc 🙂

    Pinguinul aikidoka este doar putin sugubat, ca si cum a facut o mare isprava si de data aceasta! :)) Botul lui lataret il tradeaza :))

  3. Legat de centura, ceea ce afirmi cand spui ca acum nu ai voie sa performezi sub acest nivel este adevarat; centura sau un anumit grad nu este numai o recunoastere a performantelor tale ci si un mod de stimulare. Acum esti constienta ca ai un alt nivel, ca cei din jurul tau se asteapta la mai mult din partea ta, de la atitudine, la tehnica si executii, la mentalitate. Este intr-un oarecare procent si un mod de a te impinge oarecum de la spate, sa investesti mai mult suflet, mai multa energie, sa urci pe scara cunoasterii acestei discipline. Asa este cu fiecare grad pe care il vei dobandi, si cred ca pe langa tehnica, ceea ce conteaza este ca de un practicant de arte martiale sa se prinda si ceva filozofie de viata :).

  4. Multumesc Mult Kya ! , … Mare Mi-a Fost Surpriza La Rasfoirea Amintirilor Dumitale Sa Descoper Accidental Aceasta Amintire Dedicata Mie ,
    Multumesc Mult ! , … O Traire , O Gandire , O Dorinta ,
    Care Crede-ma ! , Ea Este Una Dintre Cauzele Faptului Ca Astazi Pur Si Simplu Pot A Ma Bucura De Viata !
    Multumesc Mult ! , Cu Consideratie , Al Dumitale ,
    cristi .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s