Nopţi de vară în oraşul de la Dunăre

Fereastra larg deschisă e un semn că este cald şi am nevoie de aerul răcoros al unei nopţi de vară. Prin geamul dat de perete se aude de vreo oră alarma unui autoturism parcat şi uitat de stăpânii adormiţi sau absenţi din preajma lui. Se suprapune peste lătraturile câinilor paduchioşi, murdari şi strâmbi de care sunt pline oraşele noastre. Toate.

Ca şi cum vacarmul nu ar fi suficient, din taxiurile parcate în faţa gării, urlă ritmuri mai mult sau mai puţin tehno, disco, naiba mai ştie ce sunt. Se aud doar başii şi vocile stridente  indivizilor din jurul lor care dau o petrecere în aer liber: doar este vară şi e atât de plăcut afară!

Atât de plăcut şi, în completare, un aer special învăluie tot oraşul: combinatul porcin îşi împrăştie miesmele aşa cum se întâmplă de multă vreme, prea multă vreme…

Aş vrea să povestesc cât romantism este într-o noapte de vară în oraşul de pe malul Dunării. Însă nu am găsit nimic în vacarmul împuţit care umple urbea…

Dacă mai sunt unii care se întreabă de ce fug fără încetare de civilizaţia urbană, de ce nu mă pot sătura de cerul plin de stele şi de cântecul greierilor, de liniştea din sacul meu de dormit, poate că acum au răspunsul.

Uneori cred că iadul este aici pe pământ, zi de zi, noapte de noapte, în aceste oraşe murdare, zgomotoase şi indiferente! Iar petecele de rai sunt la doi paşi de noi şi totuşi atât de departe!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Nopţi de vară în oraşul de la Dunăre&8221;

  1. Mi-a placut la nebunie starea postului desi vorbeste de lucruri naspa printre care se intrevede si se simte speranta si siguranta: exista o solutie! Chiar si pentru o noapte din saptamana unii dintre noi au solutia si e mare lucru.
    Acelasi lucru il simt si eu vis-a-vis de oracaitul broastelor din delta – ce n-as da sa le aud in fiecare noapte!

  2. Tu esti printre cei care stiu ca sunt norocosi si ca au alternativa la atacul „civilizatiei” urbane.

    Stii de ce mi-e dor mie? De primele clipe ale diminetii, cand apa este mangaiata de razele timide ale soarelui, cand pasarile trec razant pe suprafata ei si cand linistea nu este spulberata decat de zumzetul insectelor, de un macait de rata salbatica sau de un strigat de inaripata ingrijorata de soarta puilor. Diminetile de la malul marii sau al oricarei ape sunt dementiale. De ele mi-e dor cel mai tare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s