Anotimpul pentru alergat şi literatura japoneză

Cu stimă şi admiraţie, pentru toţi alergătorii, dar mai ales pentru Cristi U.

Prin februarie iarna se zbate în convulsii şi noi îi numărăm zilele nerăbdători. E timpul pentru reînnoire, e timpul pentru renaştere, pentru altfel de mişcare, pentru soare călduţ pe spatele nostru, pentru aer parfumat în nari de la copacii înfloriţi, pentru bucuria ochilor cu verdele crud, e timpul pentru alergare.

Veţi spune: se poate alerga oricând. Când alegi iarna cred că trebuie să ai mai multă voinţă şi ambiţie, dar să alergi când este cald e o plăcere sau cum spune Haruki Murakami, pe care îl veţi citi puţin mai jos, „beatitudine”. De aceea pentru mine există un anotimp pentru alergat pe care îl aştept cu mare nerăbdare. Nu voi mai lungi vorba. Se simte că abia aştept să alerg din nou.

Scriitorii japonezi contemporani sunt de câţiva ani o mare revelaţie pentru mine şi o pasiune constantă. Au un stil de o prospeţime şi o eleganţă specifică florilor de cireş sakura din Ţara soarelui răsare. De aceea vreau doar să vă invit să citiţi cartea lui Haruki Murakami Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă. Şi, ca să vă incit, voi continua direct cu gândurile lui din prefaţa romanului, care sunt mult mai fermecătoare şi captivante decât ale mele.

[…] Somerset Maugham a spus cândva că fiecare bărbierit are filozofia sa. Adică orice lucru, oricât de neînsemnat ar fi, făcut zi de zi, capătă o latură meditativă. Iar eu sunt întru totul de acord cu Maugham. Prin urmare nu mi se pare deplasat ca, în calitate de scriitor şi de alergător, să aştern câteva rânduri modeste despre alergare, dând astfel o formă concretă gândurilor mele. Poate că sunt eu prea meticulos din fire, dar simt că nu pot să judec bine un lucru până nu-l pun pe hârtie, şi ca să înţeleg mai bine ce înseamnă pentru mine să alerg, a trebuit să iau stiloul în mână şi să scriu.

Eram odată într-un hotel la Paris, întins pe pat în camera mea, şi răsfoiam International Herald Tribune, când am dat chiar peste un articol dedicat maratoniştilor. Conţinea interviuri cu mai mulţi maratonişti de renume, în care aceştia erau întrebaţi ce mantră incantau în gând în timpul curselor ca să-şi dea curaj. Mi s-a părut o idee extrem de interesantă. Am fost impresionat de câte lucruri le trec prin cap în vreme ce aleargă cei 42,195 km, fapt care demonstrează ce competiţie dură e maratonul. Fără o mantră pe care s-o incantezi în gând, ar fi imposibil să rezişti. Unul dintre aceştia îşi repeta pe tot parcursul cursei o vorbă învăţată de la fratele lui mai mare (şi el alergător): Pain is inevitable. Suffering is optional. Aceasta era mantra lui. Este greu de transpus în japoneză cu nuanţele exacte, dar o traducere simplistă ar suna cam aşa: Durerea e inevitabilă. Suferinţa e opţională. Să zicem că alergi şi la un moment dat îţi zici: Gata, nu mai pot, mă doare de mor. Durerea e o realitate inevitabilă, dar rămâne la latitudinea persoanei în cauză dacă mai rezistă sau nu. Cred că aceste cuvinte suprind cel mai bine esenţa maratonului.

Sunt vreo zece ani de când mi-a venit ideea să scriu o carte despre alergat, zece ani în care m-am tot sucit şi învârtit şi am lăsat timpul să treacă fără să pun mâna să scriu ceva concret.

[…] Însă într-o bună zi mi-am zis: Ce-ar fi să scriu eu ce simt şi ce gândesc, exact aşa cu îmi vine în minte? Oricum, alt punct de plecare nu văd. […]Să scriu deschis despre alergat a însemnat într-o oarecare măsură să scriu deschis despre mine însumi. Mi-am dat seama de asta pe parcurs. Astfel, cartea de faţă poate luată drept un fel de volum de memorii centrat în jurul alegării.

Nu am abordat aici aspecte filozofice, dar am inclus ceva din experienţa mea. Poate că nu e mare lucru, dar cel puţin e ceea ce am învăţat eu punându-mi corpul în mişcare şi acceptând suferinţa ca opţiune. E posibil ca aceste lucruri să nu poată fi generalizate. Dar, în orice caz, acesta sunt eu ca om.

Nu-i aşa că parcă ne regăsim câte puţin în rândurile lui? Citiţi romanul şi veţi fi copleşiţi de rafinamentul şi eleganţa gândurilor, veţi respira în ritmul vieţii lui care veţi descoperi că, pe alocuri, este şi a voastră. Mulţumim lui Murakami pentru că ştie să scrie despre ceea ce noi numai simţim.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Anotimpul pentru alergat şi literatura japoneză&8221;

  1. … in primul rand Bine Ai Revenit Kia ! , … DA , ai perfecta dreptate , si eu m-am regasit in fragmentul d-lui Murakami , … si sa vina primavara spre a incepe si dumneata a-ti oferi acel dar al unei vieti reale : ALERGAREA !
    Cu Consideratie,
    cristi .

  2. Acum ceva vreme, cand alergam pe un trotuar in sus si in jos vreo 12 statii de autobuz din care doar 3 ture erau unice, restul se repetau (statia nu e o unitate standard de masura, dar ma amuza teribil alergatul asta oarecum in cerc), asaaa, pe acea vreme aveam un fel de mantra, dar nu imi spuneam ceva anume ci ma delectam cu ceva anume:
    cum peisajul era vesnic acelasi ma concentram pe imaginea pasilor pe asfalt. Adoram sa vad talpile una cate una inaintea-mi cucerind fiecare bucatica de beton, sarind peste vreo groapa, intersectand borduri.

    Era geniala senzatia si de multe ori, obosita fiind, mai si sprintam ca sa cresc viteza: imaginea devenea un fel de panza de cinematograf. Mi se intampla astfel, sa dau si a 13-a statie din greseala…

    Probabil ca pentru 42 de km as avea nevoie de un asfalt al naibii de aratos ca sa ma tina ;))

  3. Cred ca oriunde ai alerga bucuria e aceeaşi!
    Eu m-am obisnuit sa alerg în jurul unui scuar cu aria de 800 m. Însă nu mă deranjează deloc faptul că bătătoresc acel loc de n ori. „Cel puţin cât alerg nu trebuie să vorbesc cu nimeni şi să ascult pe nimeni. Pot în schimb să admir priveliştea şi să mă uit în mine însumi” spune acelaşi Murakami 🙂

  4. Intr-adevar,poti ajunge sa multumesti cuiva care poate scrie despre ceea ce noi numai simţim.

    E un soi de descatusare a propriilor noastre ganduri si simtiri pe care nu le putem elibera si transmite celorlalti, de teama ca in lipsa cuvintelor potrivite am putea fi intelesi gresit.

  5. La Multi Ani Kya ! , … fie ca toate implinirile frumoase , sanatatea si spiritul acestei zile , de 8 Martie , sa te insoteasca pretutideni draga mea Kia ! , … La Multi Ani Kya !
    cristi .

  6. Multe multumiri! O primavara frumoasa sa fie vesnic in sufletele noastre, ale tuturor! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s