Veliko Târnovo – Rose of Bulgaria (I)

Fiecare loc nou în care ajung este o poartă spre o altă lume, spre cunoaştere, spre visare. De aceea îmi place atât de mult să călătoresc, să plec spre orice zare, distanţa, oboseala nefiind obstacole pentru mine. Pe de altă parte, fiecare loc unde ajung deschide o poartă în mine, atinge corzi ale sufletului, care vibrează la peisaje, locuri, oameni. Acestea sunt comorile pe care le strâng cu mare aviditate şi spre bucuria mea, deşi rămân numai ale mele pentru totdeauna, pot să le şi împărtăşesc, ceea ce face să fie cu atât mai minunat totul.

Acum câţiva ani am trecut în fugă, pe înserat, prin Veliko Târnovo. M-a impresionat amplasarea oraşului şi se întrezărea, în lumina amurgului, un farmec care mi-a rămas în minte, imaginile de atunci atrăgându-mă ca într-o vrajă. Trebuia să revin, trebuia să pătrund misterul pe care acest oraş mi-l lăsase în suflet. Ştiam că-i va veni timpul, pentru că nu l-am uitat şi, ca de obicei, totul se va întâmpla fără prea mari preparative. Va fi Veliko Târnovo şi gata!

Sosirea şi ceva generalităţi

Vineri, 6 august, într-o zi sufocantă, am pornit către Bulgaria pe la Ruse. Aerul condiţionat al maşinii ne proteja oarecum de temperaturile ucigatoare de afară, însă se simţea un uşor disconfort.  Peisajul oarecum anost al soşelelor bulgăreşti nu mă mai impresionează în niciun fel. Sunt prea obişnuită, de când cutreier Bulgaria. Şi culmea, niciodată nu am ajuns în zona care atrage ca un magnet majoritatea românilor: staţiunile de la Marea Neagră. Nu am coborât mai jos de Balcic. Dar am mers în multe din alte părţi ale acestei ţări. Ştiu că dincolo de drumurile prăfuite, de satele parcă părăsite şi sărăcăcioase, Bulgaria are locuri pline de viaţă, proaspete, care aşteaptă să le descoperi.

Intrăm în Veliko Târnovo şi găsim fără probleme hotelul la care făcusem rezervare. Pe Internet era prezentat ca fiind în zona istorică, lucru de care mă cam îndoiam. Nu am avut motive, GPS-ul ne-a dus rapid în oraşul vechi, iar hotelul era la doi paşi de cetate. Convenabil (25 euro camera cu mic dejun, wi-fi, aer condiţionat etc), personal amabil, curat şi cu o privelişte neasemuită chiar către cetate.

Cetatea Tarevet, de la balconul camerei mele

A pornit prin oraş cu nerăbdarea celui care a aşteptat acest moment. Acum când rememorez, nici nu ştiu cu ce să încep… ce mi-a plăcut mai mult? Străduţele înguste, pietruite care urcă şi coboară din toate direcţiile?

Straduta catre taverna unde obisnuiam sa mancam

Parca simt caldaramul fierbinte sub talpi

Tentatia sa te "pierzi" pe aici este foarte mare

Casele construite parcă una peste alta pe colinele oraşului?

Frumoasele coline locuite

Ţiglele de sub noi, de lângă noi, de peste noi?

Imbinare de nuante si forme

Cetatea splendidă, mândră care străjuieşte oraşul de secole? Iantra, râul care şerpuieşte fără să-i fie încorsetate apele în chingi de ciment şi beton?

Cetatea Tarevet si la baza ei, Iantra

Micile tarverne, mehana, care îşi aşteaptă musafirii cu delicateţe, discreţie şi bun-gust? Un oraş curat, fără gunoaie, cu verdeaţă şi foarte puţini câini comunitari (spre deloc)? Îmi pare rău pentru cei care încă mai cred că Bulgaria este primitivă, dar nu pot vorbi altfel decât admirativ despre ceea ce am văzut acolo. Şi, repet, aceeaşi senzaţie am avut-o peste tot pe unde am mers în Bulgaria.

Cel mai mult mi-a plăcut modul în care ei au reuşit să-şi pună în valoare trecutul, vestigiile lor fiind prezentate atractiv şi, în acelaşi timp, rămânând protejate.

Aşa este Veliko Târnovo: un oraş fermecător ca un trandafir înmiresmat. În arşiţa nopţii, pe străzile Târnovgradului plutea mirosul greu şi dulceag al trandafirilor. Nu venea de la minunata plantă, ci de la magazinele de suveniruri care adăpostesc tot felul de produse cu miros puternic de trandafir. Parfum de Balcani, poarta spre Orient! Mă ameţea şi visam mergând pe străzile fără vârstă ale cetăţii. Micile terase stradale, puncte de belvedere, dublau reveria. Oraşul se desfăşura tulburător sub picioarele mele şi deasupra capului meu.

I se spunea  “a treia Romă şi al doilea Constantinopol”, creat de bulgari şi vlahi (lucru care nu îi încântă foarte tare pe bulgari), acest oraş te copleşeşte cu grandoarea lui, fără ostentaţie, cu graţie, cu eleganţă, cu delicateţe.

Trepte spre trecut

Am vrut să ştiu de unde îi vine acest minunat aspect şi l-am găsit în istoria lui, care vorbeşte despre trei fraţi vlahi din neamul Asaneştilor, care s-au ridicat din munţii Hemus pentru a-şi cere drepturile de la Isaac al II-lea Anghelos, împăratul Bizanţului prin 1185. Doi dintre fraţii Asan conduc răscoala şi pun bazele celui de-al doilea Imperiu Vlaho-Bulgar.

Cei trei fraţi transformă oraşul aşezat pe colinele Ţareveţ, Trapeziţa, Momina Krepost şi Sveta Gora, creând o cetate măreaţă cu trei porţi succesive, turnuri, creneluri, palatul ţarilor, 21 de biserici ortodoxe,  o patriarhie aşezată mai presus de tot, unul dintre cele mai importante centre cultural-istorice ale Balcanilor. Ţareveţul – cetatea ţarilor s-a prăbuşit incendiată de otomani în 1393, însă zidurile ei încă mai dăinuie impresionând peste secole.

O istorie fabuloasă, privelişti de neuitat, romantism rătăcitor printre străduţele uitate de vreme… poţi rezista la invitaţia pe care acest oraş ţi-o face? Şi încă nu este tot… citiţi mai departe…

Locuri uitate de vremuri

Am cutreierat oraşul cât ne-a permis seara şi oboseala acumulată peste zi. Am intrat pe o mică insula făcută de meandrele Iantrei, care adăposteşte Muzeul de stat. Tot acolo este un monument ce face referire la trecutul acelor locuri şi luptele duse pe acolo.  Am dat o roată ansamblului de călăreţi şi cai încleştaţi într-un soi de dans sălbatic şi zbuciumat profilat pe cerul roşiatic. Magnific.

O inclestare prinsa pentru vesnicie in metal

Oraşul este un centru universitar puternic şi plin de evenimente culturale. În permanenţă există un festival sau o manifestare care să-i atragă chiar şi pe cei mai exigenţi. În perioada în care am fost noi se derula festivalul de operă Don Carlos, pe o scenă în aer liber, chiar in cetatea Ţareveţ.

Cand orasul isi aprinde luminile si Iantra straluceste bland

Prin oraş am văzut anunţuri despre spectacolul de lumini şi sunet desfăşurat la cetatea Ţareveţ. Deoarece nu erau trecute orele sau data la care poate fi urmărit nu prea am înţeles mare lucru decât că este o realizare specială care nu este văzută în prea multe locuri în lume.

Ajunşi în cameră, din întâmplare, am urmărit de pe balcon doar sfârşitul acestui deosebit spectacol. Bănuind că va fi şi în seara următoare nu am regretat atât de mult că am fost ghinionişti şi ne-am gândit că vom recupera.

A doua zi planul era următorul: cetatea Ţareveţ, ceva shopping rapid şi apoi canionul Emen.

Cetatea Ţareveţ

Mare, imensă, cred că nu merita câteva ore, ci chiar o zi pentru a fi admirată aşa cum merită. Ce mi-a plăcut în mod deosebit au fost modurile diverse de a atrage turiştii. Se ştie că nu toată lumea rezonează doar la nişte ruine, unii au nevoie ceva în plus şi aici găseşti cam tot ce doreşti. Vestigiile sunt peste tot foarte bine conservate şi etichetate, locuri cu suveniruri, decoruri pentru fotografii care evocă evul mediu, terase, scena în aer liber pentru spectacole de operă.

Un fel de Alexandru Macedon, Tedi in rolul principal

În plus, o tabară medievală de corturi, de fapt un muzeu în aer liber, organizat de arheologi, artişti şi designeri din Sofia, care au reuşit să redea atmosfera Evului Mediu prin costumaţii, arme, diverse obiecte, arme, podoabe etc.

Parca ne-am intors in timp 🙂

Muzeul in aer liber

Ei, la rândul lor, cu mare amabilitate ofereau informaţii într-o engleză fluentă şi invitau turiştii să tragă cu arcul, să probeze armuri sau coifuri. Asta mi-a plăcut mult.

O proba de tras cu arcul

O altă supriză a fost vizitarea bisericii patriarhale, care străjuieşte din vârful colinei tot ansamblul arhitectural. Pe afară arată ca o biserică tradiţională, desigur, mare şi impresionantă. Însă e nimica toată pe lângă impresia pe care o ai când ai păşit înăuntru. Pictura murală şi designul interior sunt unice, originale, cel puţin pentru mine. Îmi pare foarte rău că nu deţin limbajul de specialitate al artiştilor ca să va descriu stilul, deci voi folosi propriile mele aprecieri care sigur vor fi departe de realitate. Biserica era foarte goală, aproape numai pereţii, chiar şi altarul fiind foarte minimalist.

O imagine "furata" a altarului

Picturile, deşi respectau regulile iconografiei bizantine, sfinţii foarte alungiţi, erau executate în culori foarte închise, griuri, cu feţele extrem de expresive. Fiecare scenă avea nişte semnificaţii nu neaparat religioase, ci şi de natură laică, dar care, din lipsă de timp şi cunoştinţe în domeniu, nu am reuşit să le descifrez.

Din loc în loc erau nişte corpuri de iluminat cu picior şi un candelabru uriaş sus, din cupolă, în cel mai modernist stil, insă perfect asortat cu restul ambientului. Pe ansamblu, un efect fascinant pentru mine. Ar fi fost tare faine nişte poze, dar asta m-ar mai fi costat vreo 5 leva, în plus. Pentru amatorii de panorame ale oraşului mai există un lift, cu care contra sumei de 2 leva se poate urca în clopotniţa bisericii.

Veliko Târnovo - un oras verde

(va urma)

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Veliko Târnovo – Rose of Bulgaria (I)&8221;

  1. Auzisem tot de la tine despre cetate, dar nu imi inchipuiam ca poate fi atat de fain. Ai descris stradutele si aerul intr-un stil romantic si boem, dar si cu o nostalgie familiara a intoarcerii de parca ai mai fi fost aici de zeci de ori…

    Acum simt ca trebuie sa ajung si eu pe-aici si inca n-am citit si partea a II-a 🙂

  2. Da, cred ca ai dreptate… este vorba de o „intoarcere”, de o introspectie mai exact 😉 Pasind prin el a fost ca si cum ma redescopeream pe mine, asa cum nu vreau sa las sa fiu descoperita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s