De ce să alergi?

M-am tot gândit cum ar fi să scriu despre un subiect atât de neinteresant cum este alergatul. Deşi pare ciudat nu este niciun fel de premieră ceea ce fac eu şi probabil că pentru cei mai mulţi este un subiect stupid aşa cum probabil că li se pare şi activitatea în sine.

Nu alerg pentru performanţă, alerg pentru că îmi susţine respectul de sine şi pentru că îmi place. Nu alerg distanţe impresionante, exact cât, atunci când termin, să fiu suficient de epuizată. Îmi place faptul că alerg într-un parc, dimineaţa, adică pe alei goale, aer curat şi multă verdeaţă.

Nu fac nimic la modul profesionist, ci doar mă joc, mă distrez şi mă relaxez. Prin urmare, nu tratez cu mare seriozitate şi nu fac prea multă încălzire în prealabil.  Întâlnesc mulţi care se încălzesc cu multă conştiinciozitate şi le admir tenacitatea. Apropo de acest lucru, zilele trecute se afirma la o emisiune de specialitate că mişcările de încălzire statice nu sunt recomandate, efectul lor fiind invers, generând destul mai uşor acele întinderi musculare atât de neplăcute. Se pare că aceste mişcări sunt recomandate să fie făcute abia după exerciţiile pe care le practicăm. Aşa o fi sau nu, habar nu am, dar ştiu că nu am răbdare să fac prea multă încălzire.

Aşa că încep cu pas uşor şi, pe măsură ce înaintez, vine acea senzaţie care mie îmi place foarte tare când muşchii piciorului încep să se încălzească, devin tensionaţi şi corpul “protestează” cum poate împotriva faptului că l-ai desprins din comoditatea şi sedentarismul casei.

Apoi intri în ritm, tot corpul tău începe să execute o mică simfonie: pasul devine cadenţat, muşchii se mişcă ca într-un mecanism, mâinile taie aerul cu forţă, iar respiraţia se reglează astfel încât să-ţi economisească resursele. Eşti ca o maşină bine pusă la punct.

Mie nu îmi lipsesc niciodată căştile şi săpcuţa roşie. Şi de cele mai multe ori am şi Camelbak-ul cu mine. Rucsăcelul are rolul de a mă chinui suplimentar cu 2-3 kg de apă în spate, purtând câteva chestii utile, săpcuţa este mon port bonheur, iar căştile au cel mai important rol. Muzica strecurată prin căşti îmi dă forţă şi parcă am aripi la glezne, când aud sound-ul celor de la Hagard sau Rammstein. Doar metal şi din categoria oldies but goodies. Încercaţi să vedeţi dacă nu am dreptate.

Totul merge bine o perioadă. Alergi, muzica şi dulcele drog al efortului îţi curg în vene, aerul curat de dimineaţă te înfioară uşor şi e minunat. Ştii cât ţi-ai impus să faci, ştii care este norma şi, pe ultimul sfert, deja simţi pulsul că vrea să sară prin piele, respiraţia devine şuierătoare şi nici paşii nu mai sunt atât de siguri. Ba chiar, pe porţiuni mici, opreşti fuga şi mergi ca să-ţi regăseşti respiraţia.

Dar continui, pentru că până la capăt mai ai ceva. Te bucuri de fiecare metru pe care îl câştigi în favoarea ta. Deja numai ambiţia te face să înaintezi, pentru că fizic eşti cam stors.

Vezi finişul, stai cu ochii pe el şi, cu ultimele forţe, îl atingi. Deşi şi să respiri îţi este greu, bucuria şi energia care te inundă este enormă. Te bucuri sincer că ai reuşit.  Întrecerea cu tine însăţi poate fi la fel de importantă ca orice competiţie publică. Depinde doar de fiecare ce-şi doreşte.

Alergarea e una dintre cele mai simple şi la îndemâna oricui forme de mişcare. Nu implică mari investiţii în echipament, nu cere aparatură deosebită sau nici cheltuieli cum ar fi abonamente, instructori etc. Vârsta nu are importanţă pentru că fiecare poate alerga cu viteza şi pe distanţa pe care doreşte şi poate. Beneficiile sunt enorme: sănătate şi condiţie fizică, recreere, porţie de aer curat, un moral ridicat şi, de multe ori, chiar socializare, pentru că, în parcuri, sunt mulţi care împărtăşesc această pasiune.

Aţi înţeles, vreau să vă conving să alergaţi, vreau să vă conving să alegeţi o viaţă cu un corp şi un psihic sănătos! Deci, ne vedem în parc!

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;De ce să alergi?&8221;

  1. Si eu care ma gandeam ca se „belesc” talpile… dar se pot „beli” genunchii de la casti si urechile de la genuchiere, ca sa nu mai zic de frecarea mainilor cu aerul 😛

    E foarte interesant cum vezi tu alergarea, cum o vede Mike, si sper ca terminand cu treburile sa-mi amintesc si eu de vremurile bune 🙂

  2. Da, articolul acela de pe maraton.info e foarte frumos scris. Am fost azi la Basarbovo si am bagat o alergare de 1 h si un sfert pe acolo si ceva escalada. Locurile sunt foarte pitoresti pentru elergare, multe drumuri forestiere sau de animale, multa verdeata si fara gunoaie…poate candfacem o tura la Bulgari ne orpim si acolo la 2 ore de alergat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s