Despre metamorfoze

Bănuiesc că marea majoritate este atentă cu modul în care evolează sau măcar încearcă să conştientizeze etapa în care se află, să înţeleagă ce merge sau ce nu. Nu mai sunt foarte sigură dacă acest lucru este atât de important, aşa cum credeam odată când cunoaşterea era totul. Acum, din ce în ce mai mult, cred că e important să ne detaşăm şi să nu mai încercăm să cunoaştem ceea ce, de fapt, nu are rost să aflăm, pentru că e posibil să nu ne ajute la nimic.

Ideea, însă, e alta:  suntem atraşi de diverse teorii sau, mai simplu spus, de încercări de a răspunde diverselor întrebări care ne mai străbat câteodată. Unii dintre noi devin mistici, alţii pragmatici în explicaţii şi răspunsuri, unii decişi să nu creadă în nimic. Încercăm să ne modelăm personalitatea după principiile pe care le adoptăm şi, la un moment dat,  putem crede că am şi reuşit.

Eu nu cred în transformare. Cred doar că e un joc căruia nu-i putem rezista, ne implicăm în teorii sau credinţe, experimentăm sau rămânem conservatori în obiceiurile moştenite de la părinţi, dar adevăratul eu nu poate fi schimbat, prelucrat, astfel încât să devenim altceva. Tindem, dar nu ajungem acolo unde ne propunem. Nu am întâlnit oameni care ajunşi pe o anumită treapă a evoluţiei, a cunoaşterii, să se detaşeze complet de ceea ce defineşte natura umană, acele trăiri, care ne fac atât de vulnerabili de cele mai multe ori.  Nu am întâlnit oameni care să mă uimească prin faptul că au reuşit să „arunce” tot ceea ce este nefolositor, tot ceea ce ne otrăveşte de cele mai multe ori viaţa şi să rămână simpli şi nealteraţi de nimicurile cu care noi, restul, încă ne mai complicăm inutil.

Putem găsi Iluminarea, starea aceea superioară care se spune că aduce linişte şi împăcare în fiinţa noastră? Sau vom rămâne, indiferent cât de mult ne-am „antrena”, la fel de supuşi greşelii, îndoielii, egoismului, plăcerilor sau dorinţelor? Dacă vom pierde paradisul din această viaţă, ce şanse ar mai fi pentru cel dintr-alta?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Despre metamorfoze&8221;

  1. Si care e problema cu greselile, placerile sau dorintele?

    „Nu am întâlnit oameni care să mă uimească prin faptul că au reuşit să „arunce” tot ceea ce este nefolositor, tot ceea ce ne otrăveşte de cele mai multe ori viaţa şi să rămână simpli şi nealteraţi de nimicurile cu care noi, restul, încă ne mai complicăm inutil.”

    Oare? sincer daca e sa ma uit la toti prietenii pe care ii am la un moment dat sau altul i-am vazut luminosi, bucurandu-se din tot sufletul de lucruri de multe ori lipsite de importanta. Doar de ar putea ramane asa mai multa vreme…

    /Radu.

  2. Esti norocos daca toti cei pe care ii cunosti tu sunt asa cum spui.
    Atunci inseamna ca, la unii, anumite neimpliniri sa accentueze cu varsta sau datorita incercarilor vietii 🙂 Ar fi o explicatie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s