Întâlnirea „crăişorilor”

Îmi doresc o zi şi-o lumină aşa de frumoasă
Ochii să-i închid, să mă văd plecat iar de-acasă
Şi prin munţi să hoinăresc cu o chitară şi un vers.
[cântec de munte]

Cu două săptămâni în urmă păşeam pe cărările înzăpezite şi bătute de vânt ale Ciucaşului. Drumeţia nu a făcut decât să ne trezească şi mai mult dorul de munte şi de potecile lui fără sfârşit. După relatarea turei din munţii Ciucaş am rămas datoare cu nişte concluzii de care e bine să ţinem cont atunci când intenţionăm să urcăm pe munte iarna:
– Pe munte este esenţial să ştii când să continui, când să renunţi, să-ţi evaluezi corect puterile.
– Iarna trebuiesc luate toate precauţiile, începând cu alegerea de ture cât mai sigure, evitând perioadele cu vreme rea, studiind buletinele nivometeorologice, care prezintă starea zăpezii.
– Cei care nu au experienţă montană să nu plece dacă în grup nu sunt persoane care au mai făcut traseul respectiv în condiţii de iarnă.
– Acelaşi traseu arată cu totul diferit iarna faţă de vara, schimbându-şi configuraţia terenului în cea mai mare parte.
– Echipamentul este esenţial. Iarna există pericolul de a intra în hipotermie, deci îmbrăcaţi-vă corespunzător.
– Studiaţi cât mai multă documentaţie montană.
– Alăturaţi-vă unei comunităţi montane virtuale, dacă nu aveţi la dispoziţie un club sau o altă formă de organizare cu specific montan. Acolo veţi afla răspuns la toate întrebările, veţi găsi tovarăşi de drum şi veţi putea învăţa din experienţa altora. Comunitatea montană este unită şi gata să-şi ajute membrii la nevoie. De asemenea, şi eu vă stau la dispoziţie cu informaţii pentru cei interesaţi.

crai-0181Şi, uite aşa, am ajuns la pretextul pentru care am părăsit în week-end din nou Brăila: o întâlnire a montaniarzilor. Pentru noi, cei de la câmpie, găsirea unor tovarăşi cu care să împărtăşim pasiunea pentru munte, poate deveni o problemă. Din câte ştiu eu, cluburi de munte locale active nu prea mai există (auzisem la un moment dat de Proilavia, dar dacă mai există nu are, din păcate, vizibilitate în viaţa comunităţii).

crai-029Există multe feluri de montaniarzi. Unii preferă turele solitare, complet nerecomandate, deoarece riscul producerii unor evenimente nedorite este foarte ridicat. Însă se spune că astfel comuniunea cu natura este mult mai deplină şi că astfel te poţi bucura, în linişte, de tot ceea ce ţi se oferă privirii. Apoi, sunt persoane care pleacă de ani de zile cu câţiva prieteni pe care îi cunosc bine şi pe care îi ştiu că se pot baza în orice moment pentru că îşi cunosc reciproc potenţialul şi experienţa. Şi sunt persoane care dacă nu găsesc în cercul lor apropiat, de prieteni, oameni doritori de a merge pe munte trebuie să caute alţi montaniarzi dispuşi să împărtăşească din experienţa lor. Pentru cei din ultima categorie, voi scrie acest articol şi voi încerca să-i conving că dorinţa de a merge pe munte se poate realiza.

crai-057Căutând în urmă cu ceva ani pe Internet informaţii despre munte şi, de ce nu?, tovaraşi de drum, am ajuns să fac parte dintr-o comunitate montană virtuală pe care, de atunci, nu am mai părăsit-o.
Într-o astfel de comunitate poţi găsi sprijin în orice problemă legată de munte: informaţii despre trasee, hărţi, propuneri de ture, sfaturi despre echipament, versuri şi acorduri ale cântecelor de munte, galerie de fotografii, forum, adrese utile şi, mai ales, mulţi prieteni.
De două ori pe an, vara şi iarna, au loc întâlniri ale membrilor. Este încă un prilej să plecăm pe munte, să ne cunoaştem mai bine între noi, să ne vedem, ţinând cont că sunt mulţi cu care comunicarea este doar la nivelul virtual, prin intermediul Internetului.
În această iarnă s-a stabilit ca loc de întâlnire cabana Curmătura, din munţii Piatra Craiului. Munţii Piatra Craiului sunt visul oricărui montaniard. Nu foarte mari ca întindere, cu o înălţime maximă de 2237 m (vârful La Om sau Piscul Baciului), aceşti munţi reprezintă o atracţie irezistibilă. Creasta Pietrei Craiului este unul din traseele cele mai râvnite şi realizarea acesteia se face numai după dobândirea unei experienţe suficiente în mersul pe munte, aici întâlnindu-se pasaje spectaculoase şi uneori expuse. Pe lângă Creastă, mai există însă o multitudine de trasee de o frumuseţe deosebită, cu diverse grade de dificultate, peisajul calcaros al zonei formând adevărate minuni ale naturii.

dsc01430Sâmbătă dimineaţă am pornit spre munte. Pe drum ne-am mai găsit cu alţi prieteni din ţară şi am parcat la Motelul Gura Răului de la ieşirea din Zărneşti. Acolo maşinile deja staţionate ne anunţau că încet-încet lumea se adună la Curmătura.
Urcăm pe la Fântâna lui Botorog, prin poiana Zănoaga, până la Cabană, traseu marcat bandă galbenă. În poiană se vede creasta învăluită în nori groşi de ceaţă. Cu jind aruncăm priviri, în speranţa că perdeaua întunecată se va risipi şi noi vom vedea vârfurile acoperite de zăpadă.
Ne cazăm aşa cum suntem obişnuiţi: condiţii cazone, nu cum sunt cele dintr-o staţiune. Montaniardul se obişnuieşte cu puţin şi confortul e primul lucru la care renunţă. Restricţiile şi efortul sunt suportate cu stoicism pentru că răsplata de a ajunge la capătul traseului propus este cea mai mare satisfacţie.
Seara încep să se adune la cabană din toate colţurile ţării. Bucuria revederii sau a primei întâlniri este imensă: pe unii îi ştim pentru că am făcut ture împreună, de alţii doar am auzit din relatările drumeţiilor de pe site.
În cabană e cald, noi, cu obrajii roşii încă de efortul de peste zi, ne adunăm în jurul meselor. Soba aruncă valuri de căldură, cei doi celebri câini Saint-Bernand de la Curmătura dorm cu sforăituri zgomotoase şi încep să curgă povestirile de munte şi planurile de drumuri viitoare.

pict0259Un ceai fierbinte cu rom, un vin fiert sau o bere ne deschid pofta de cântec şi râs. De nu ştiu unde apar chitarele şi priveşti feţele fericite, cu ochii închişi care îngână unul după altul cântecele deja bine-cunoscute. Oameni veniţi din toate colţurile ţării îţi vorbesc ca şi cum te-ar ştii de o viaţă. Magia muntelui ne leagă pe toţi!
Fiecare rezistă cât poate, însă oboseala ne răpune şi, rând pe rând, ne retragem pe la cabană sau corturi.
Dimineaţa care a urmat este de vis! În ianuarie un soare strălucitor luminează crestele şi, deşi se vad încă urmele iernii, afară este cald ca într-o zi de vară mai răcoroasă.

dscn0673dscn06921Ne rotim privirile si vedem Bucegii, Făgăraşii până hăt în zare! Cerul este senin, iar la altitudini mari parcă stăm deasupra norilor! Afară este cald şi atmosfera contrastează cu urmele iernii pe care le găsim pe brazi, pe pietre, în pojghiţe fine de gheaţă şi în limbile de zăpadă care, pe măsură ce coborâm, dispar.
Imaginile, ca de obicei, sunt mult mai sugestive decât orice cuvinte.

dscn0677dsc01417Cu părere de rău părăsim Piatra Craiului, templul în care ne-am adunat vremelnic pentru a aduce laudă muntelui pentru că ne primeşte la el.
După prânz vremea însă se schimbă şi drumul către casă e însoţit de ploaie. Acesta este tributul pentru timpul frumos din week-end! Dar ce ne pasă? Sufletele ne sunt pline, purtăm în inimi soarele şi muntele şi acest lucru ne face să ne fie bine, dar şi uşor nostalgici după Piatra Craiului. Ne vom întoarce în curând!

dscn0626Până atunci, citim şi scriem pe http://www.carpati.org gândurile şi impresiile pe care le-am adunat. Ne întoarcem astfel puţin pe munte chiar şi atunci când nu reuşim să-i cutreierăm potecile. Şi ne bucurăm că există un loc, fie el virtual, care este casa noastră, a celor care iubim muntele, până la următoarea plecare.
Cărări cu soare!

Foto: „diversi carpatisti” cum ar fi Cristina Moldoveanu, Viorica Cristea, Radu Diaconescu

Articol publicat în Monitorul de Brăila nr. 3952 (9 februarie 2009 )

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Întâlnirea „crăişorilor”&8221;

  1. Apropo de dormitul in conditii cazone nu pot sa nu-mi aduc aminte de domnul Dinu care il cita pe Miszi Szalma pe cand ne aflam si noi inghesuiti intr-o cabana: „la alpinistu’ place sa chinuie la el!”
    🙂

  2. super imagini
    sunt gabriel lala de la proilavia braila, am vazut ca ati scris de noi si poate ne vedem la o bere si o chitara in braila, cat despre vizibilitate, dupa 6-7 ani de facut bine brailei, noua ni s-au inchis usile in nas si suntem doar intre noi montaniarzii acum

  3. Buna, Gabriel! Si eu imi doresc sa tinem legatura. Avem multe de discutat intre noi, iubitorii de munte. Sunt sigura ca mai exista solutii pentru orice, numai sa ne dorim 🙂
    Despre voi stiam cate ceva de la Ionut Tudor si acum chiar ma bucur sa aflu noutati!
    Numai bine si mi-ar face placere sa ne intalnim la un pahar de vorba! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s