La răscruce de vânturi în… Ciucaş

Unii brăileni mai vechi probabil că au nostalgii despre ierni cu nămeţi, copaci cu crengile încovoiate de zăpadă şi geamuri cu flori de gheaţă. De la an la an, aşa ceva vedem din ce în ce mai rar prin părţile noastre. Şi atunci, ca să ne potolim dorul de iarnă, ne facem din nou rucsacii şi pornim către munte să ne înroşim obrajii de ger, să simţim scârţâitul zăpezii sub talpa bocancilor şi să admirăm pădurea de brazi, acum în straie albe.

dsc01112

Alegerea

Sezonul de drumeţie hibernală l-am început anul acesta în munţii Ciucaş.

Munţii Ciucaş fac parte din Carpaţii de curbură la graniţa judeţelor Braşov şi Prahova. Sunt formaţi din două culmi principale: Culmea Bratocea-Ciucaş (cu prelungirea acesteia Munţii Urlătoarea – Strâmbu) şi Culmea Gropşoarele-Zăganu.

O alegere bună datorită traseelor mult mai accesibile iarna decât în Bucegi, dar cu destule neprevăzute datorită regiunii foarte străbătute de curenţi de aer. În Ciucaş vântul este la el acasă.

Traseul propus ar fi fost următorul: cu maşina până în localitatea Cheia, de aici urmând marcajul bandă galbenă până la Muntele Roşu, la refugiul Stâna lui Cojocaru. Apoi, după un scurt popas continuăm tot pe bandă galbenă până la fosta cabană Ciucaş şi dacă este posibil până pe vârful Ciucaş (1954 m). Noaptea am petrecut-o la refugiu, a doua zi urmând să încercăm traseul marcat cu triunghi roşu-cerc roşu de la refugiu, la culmea Gropşoarele, Zăganu şi din nou Cheia.

Site-urile specializate pe prognoză meteo anunţau vreme frumoasă, adică fără precipitaţii importante, doar soare combinat cu ceva nori şi… vânt.

Despre turele de iarnă

Pentru mulţi drumeţia pe vreme de iarnă e un subiect destul de necunoscut şi pe bună dreptate. Iarna sunt necesare mai multe precauţii, e nevoie de echipament suplimentar de protecţie împotriva frigului şi precipitaţiilor.

În acest anotimp se pot face mici plimbări prin zone foarte cutreierate, drumeţii pe poteci mai puţin umblate, dar marcate, se poate urca sus pe creastă prin zone sigure, fără risc de avalanşă sau, pentru cei mai antrenaţi şi temerari, se pot încerca pereţi cu zone de stâncă şi gheaţă.

Ca să ajungi să la ultima etapă trebuie obligatoriu să le parcugi pe celelalte şi mai mult decât atât, să ai deja la activ nişte cursuri de alpinism hibernal susţinute de instructori autorizaţi.

Deocamdată vom prezenta câteva informaţii necesare celor care nu au foarte puţină experienţă sau deloc în turele montane. Celor care vara au prins drag de munte şi ar dori să-l admire şi pe timp de iarnă.

dsc01116

Ce trebuie să ştim

Se alege cu grijă muntele pe care dorim să-l vizităm. Se citesc cu grijă documentaţiile existente despre traseele avute în vedere în diverse colecţii cum ar fi „Munţii noştri” sau de pe Internet.

Se verifică prognoza meteo pentru acel masiv. Se vor evita plecările în perioade neprielnice.

Se adună echipamentul necesar unei ture de iarnă: bocanci de iarnă, cu talpă rigidă, jachetă cu membrană de protecţie contra vântului şi umezelii respirabilă de tip gore-tex; mănuşi, căciulă şi şosete groase (cu variantă de rezervă în rucsac); pantaloni şi supra-pantaloni rezistenţi la apă. Apoi mai avem nevoie de rucsac, beţe de trekking sau/şi piolet, mâncare, termos cu apă sau ceai. Aceste lucruri sunt obligatorii, pe lângă ele existând şi altele care pot fi adăugate în funcţie de necesităţi.

dsc01197

La drum!

Drumeţia propriu-zisă a început din localitatea Cheia aflată pe drumul DN1A. Soarele se vede sus pe cer şi totuşi este frig de nu poţi sta fără mănuşi. Nu ne sperie nimic pentru că în faţa noastră muntele ne cheamă ca un magnet.

Începem traseul pe poteca marcată cu bandă galbenă, identificată studiind cu atenţie hărţile turistice specializate. Drumul prin pădure este deconectant, deşi sub stratul subţire de zăpadă, gheaţa se simte la pas.

dsc01110

Zărim cabana Silva de la Muntele Roşu. Până aici drumul poate fi făcut fără probleme de oricine. Am văzut din Cheia urcând toate oameni din categoriile de vârstă. Este o plimbare de vreo două ore prin pădure, simţind din când în când pe faţă atingerea de gheaţă a fulgilor de nea, care cad rar ca o perdea de vis. Iar la capătul drumului te aşteaptă la cabană o cană de ceai cu lămâie sau o ciorbiţă fierbinte cu o ceapă lângă ea. Deşi v-am vorbit despre cabana Silva, în imagine apare cabana Muntele Roşu, ele fiind învecinate 🙂

dsc01119

De aici încolo, urcă doar cei care au echipamentul descris mai sus. Pornim şi după o mică escală la refugiul Stâna lui Cojocaru, ne decidem să mergem spre ceea ce a mai rămas din vechea cabană Ciucaş, care se pare că a ars. Poteca se tranformă la un moment dat într-un drum forestier. Civilizaţia pătrunde şi în aceste zone cutreierate numai de turişti şi ciobani. Se pare că se va construi un hotel. Acest lucru nu este rău, ci îngrijorătoare este „fauna” pe care o va aduna: persoane care nu respectă muntele, distrug şi lasă în urmă doar gunoaie, plecând cu diverse „suveniruri”, pe care le aruncă de cele mai multe ori pe geamul maşinii din mers.

dsc01148

Ajungem în golul alpin. Subit, vremea îţi arată colţii: un vânt puternic ne îngheaţă sufletele în noi. Ceaţa devine supărătoare. Înfriguraţi ne adăpostim în ruinele fostei cabane Ciucaş. Bem un ceai din termos si ne decidem dacă să continuăm spre vârful Ciucaş sau să ne mulţumim cu atât pe ziua de azi. Raţiunea învinge dorinţa de aventură şi realizăm că în condiţiile din acel moment nu vom face decât să ne expunem la nişte riscuri inutile.

dsc01177

Seara în refugiu… sobiţa mică aruncă veselă flacări jucăuşe încălzindu-ne sufletele. Pe loc, la un ceai cald sau o bere, limbile ni se dezmorţesc şi începem să vorbim despre ale noastre.

Cei care merg pe munte ştiu despre ce vorbesc. Aici nu există bariere de vârstă, poziţie socială sau materială. Ne leagă doar dragostea de munte. E singurul subiect care ne bântuie: sfaturi, rememorări de trasee, planuri de viitor şi mai ales o strânsă camaraderie. Suntem legaţi prin nişte fire invizibile care odată create nu se mai pot rupe. Tocmai pentru că nu au la bază decât o singură pasiune. Pe munte nu poţi minţi. Te învaţă sa fii sincer în primul rând cu tine însuţi. Cei care nu o fac nu se adaptează.

Îmi trag sacul de dormit peste mine, mă izolez în căldura lui protectoare şi numai aud vântul care îţi face de cap pe afară.

Dimineaţa e mirifică pe munte. Pasionaţii de fotografie sar la prima oră în bocanci să prindă răsăritul. Restul încă se mai alintă la căldură conştienţi că în scurt timp vor relua chinul plăcut al urcuşului şi coborâşului.


Ne pregătim de plecare. Facem nelipsita, tradiţionala fotografie de grup care pentru noi este mărturia că am fost pe acolo.

dsc01213

Urcăm pe Muntele Roşu spre La răscruce. Traseul marcat triunghi roşu e în urcare dulce. Ne place poteca troienită, ne place soarele care luminează blând şi mai ales, pe măsură ce urcăm, panorama care ni se deschide în faţa ochilor. Se vede până în Bucegi. Suntem fericiţi, pentru aceste momente îndurăm frigul, dormim în condiţii cazone şi mergem cu rucsaci grei în spate 6-7 ore pe zi. Ne invităm reciproc să privim, arătând alte şi alte minuni. Aparatele foto chiţăie, deşi bateriile şi senzorii cu greu fac faţă temperaturilor scăzute. Abia acum ne primim răsplata.

dsc01248

Ajungem din nou în golul alpin. Natura ne aduce la realitate cu duritate, curmându-ne contemplarea. Vântul este mult mai turbat ca în urmă cu o zi. Beţele mele de trekking se înfig neputincioase în dorinţa de a mă fixa cât mai stabil pe sol. Temperatura scade drastic, iar faţa deşi e protejată de cagula specifică activităţilor montane, suferă de frig. Traseul continuă în sus, pe un teren viscolit cu gheaţă pe alocuri. Ştiu că nu va fi mai uşor, ci din ce în ce mai greu. Decid să renunţ şi să mă întorc pe drumul pe care am venit din Cheia, pentru că sunt convinsă că, sus pe creastă, este iadul. Plafonul de nori coboară ameninţător.

Tovarăşii mei sunt mai temerari. Încă mai vor să se lupte puţin cu muntele. Le urez succes din toată inima, pentru că ştiu că vor avea nevoie şi mă despart de ei.

Pe măsură ce coboram spre Cheia telefoanele primite de la ei îmi spuneau că nu au putut continua, vântul bătând cu o forţă incredibilă care le primejduia echilibrul în zonele mai expuse. În plus, ceaţa punea stăpânire pe munte. Deci ne-am dat întâlnire în Cheia.

Cărări cu soare!

Foto: Octavian Ceamă

Articol publicat în Monitorul de Brăila nr. 3937 (22 ian. 200 9)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;La răscruce de vânturi în… Ciucaş&8221;

  1. In octombrie anul trecut am stat doua zile la Cabanuta Salvamontului. Superbe locurile din zona Ciucas. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s