Mic tratat despre cum sa treci prin viata…

eaa3

Mai trece un an… Ne schimbăm felul de a râde, felul de a plânge… pe măsura ce trec anii, râsul devine mai grav, plânsul mai chicotit. Le amestecăm, aşa cum şi viaţa ne amestecă gândurile. Pe unii îi aşteptăm să sosească, pe alţii îi conducem spre luntrea lui Caron. Bulversant, nu? Poate am vrea ca pe cei care pleacă să-i regăsim în cei care vin. Un pic de reîncarnare nu ar strica…

Ne schimbăm în permanenţă, ireversibil. Ne pierdem niste măşti, câştigăm altele. Pe ansamblu, nu ştiu dacă e vreo afacere. E drept că, de multe ori, ceea ce s-a dus pare mult mai atrăgător. Nu suntem foarte siguri că “
viitorul sună bine”. Dar ştim foarte sigur că „show must go on”. Doar ne-a spus-o chiar Mercury: dacă nici el nu ştia…

Va mai trece un an… pe lângă măşti putem adăuga şi nişte salopete de protecţie. E din ce în ce mai greu. Trebuie să ne izolăm cât mai bine. Să iubim mai puţin, să urâm mai puţin. Să devenim mai inerţi. Inerţi ca sticla, ca diamantul dacă este posibil. Cineva mi-a spus că acesta ar fi secretul fericirii. Însă… ce fel de fericire ar fi aceea, dacă nu are la origine un zbucium? Adică să simţi că ai meritat-o, că ai câştigat-o prin luptă dreaptă. Altfel ar fi ca şi cum destinul plictisit de abstinenţa ta ţi-ar ceda-o numai ca să scape de-o grijă.

Şi mai trece un an…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s