Lectia olandeza [2]

Aceste zile care preced Sărbătorile de iarnă sunt un bun prilej să ne amintim de lucruri, locuri şi oameni pe care i-am întâlnit şi care ne-au dăruit câteva clipe de bucurie. Tot ceea ce a fost rău se va întoarce de unde a venit, la noi rămânând doar ce este mai bun şi mai frumos.

Astfel am revenit cu gândul la Amsterdam… În prima parte a „lecţiei” pe care v-am relatat-o deja, am „învăţat” ceva despre gestionarea traficului stradal, despre păstrarea unui oraş curat, în ciuda suprasaturării cu turişti şi cum canalele, aceste avantaje conferite de natură, bine sistematizate şi îngrijite, devin o mare atracţie.

A doua „lecţie” va fi despre toleranţă, despre puterea de a recunoaşte că dacă negăm existenţa unor comportamente sau a unor fapte, aceasta nu înseamnă că ele vor dispărea. Dar toate la timpul lor…

Muzee

Pentru amatorul de obiective culturale, Amsterdamul oferă cele mai diverse variante. Fără a avea pretenţia că voi indica toate punctele de interes demne de a fi cercetate, voi face o scurtă trecere în revistă a celor mai frecventate. Pe primul loc ar fi Rijksmuseum (Muzeul Naţional), păstrătorul unor capodopere de o valoare universală inestimabilă.

Rijksmuseum

De asemenea, un loc important îl ocupă Muzeul Van Gogh, unde se pot admira o sumedenie de lucrări ale celebrului pictor, însoţite de amănunte deosebite despre viaţa şi opera lui. Nu ai cum să nu fii emoţionat atunci când ştii că ai în faţă un Van Gogh autentic, care a fost atins de mâna magică a artistului. Este un moment unic, vă asigur. Casa memorială Rembrandt oferă tributul ei adus memoriei altui mare pictor olandez.

Piaţa Rembrandt

Pentru copii de toate vârstele, Muzeul Nemo, dedicat ştiinţei şi tehnicii, îşi deschide larg porţile. Niciodată nu este prea târziu să mai învăţăm ceva fizică, chimie, matematică, logică şi chiar psihologie. Totul e prezentat prin intermediul ludicului, te face să-ţi uiţi vârsta biologică şi te laşi angrenat de-a valma, adulţi, copii, adolescenţi, într-o echipă fără vârstă.

Muzeul Nemo

Turiştii nu ocolesc nici varianta olandeză a Muzeului figurilor de ceară Madam Tussauds, nici frumoasele biserici aparţinând diverselor culte, nici grădina zoologică.

Muzeul Madame Tussauds

Iar cei mai nonconformişti pot face o vizită la Muzeul Heineken Experience; nu am crezut că despre o bere, fie ea şi cea mai bună bere din lume, aşa cum se laudă producătorii, se pot spune atât de multe.

Demonstraţie la Heineken Experience

Sau puteţi merge la Muzeul sexului. Nu vă miraţi că există şi un astfel de muzeu la Amsterdam. Până veţi termina acest articol veţi înţelege că era aproape firesc pentru ei să creeze şi aşa ceva.

„Exponate” din Muzeul sexului

Magazine

Ca în toate marile oraşe turistice, buticurile de suveniruri sunt de departe cele mai numeroase. Aceasta nu înseamnă că amatorii de shopping nu pot găsi toate marile firme din industria modei prezente în peisajul acestui oraş. O mică problemă ar fi totuşi: Amsterdamul este considerat una din cele mai scumpe capitale europene. Deci dacă vă propuneţi multe cumpărături de aici să aveţi şi un card care să facă faţă preţurilor.

Revenind la micile atenţii, pe care trebuie să le aducem cu noi acasă, sunt câteva lucruri specifice. Unul ar fi saboţeii olandezi de toate mărimile şi toate culorile, din toate materialele. Grămezi de astfel de obiecte aşteptă răbdătoare să fie încercate şi cumpărate de corhotele de turişti.

Tradiţionalii saboţi olandezi

Nu trebuie să uităm bulbii de lalea… În culorile clasice, pe care deja le cunoaştem, sau în cele mai puţin obişnuite, cum ar fi negru, albastru sau indigo, aceste mici cepe din care răsar frumoasele flori sunt, de asemenea, foarte căutate.

Mai are Amsterdamul şi alte lucruri specifice, pe care doar le-aş enumera, fără să îndemn pe careva să le şi cumpere drept cadou. Nu ştiu dacă destinatarul ar fi foarte încântat să primească, e drept din cele mai scumpe cofetării, organe genitale de ciocolată fină sau, pentru a planta în glastră, nişte seminţe de cânepă indiană sau canabis, cum mai este cunoscută. Şi aceste produse se vând tot ca un brand al oraşului, fiind pline magazinele de aşa ceva.

Prostituţie, droguri, imoralitate

Acesta este concluzia pe care cititorul rândurilor umătoare o va trage. Românul, creştin şi ortodox, greu poate accepta că aceste tare ale societăţii ar putea să capete legalitate şi deci, recunoaştere din partea societăţii. Probabil că prin aceste frământări au trecut şi olandezii, însă concluzia lor a fost una logică, germanică şi nu una pasională, latină: ce e imposibil de înlăturat, trebuie măcar ţinut sub control.

Dar să vedem ce ar putea atrage milioane de turişti şi oprobiul celor cu frică de Dumnezeu…

Red Light District sau Cartierul Roşu este, probabil, cel mai celebru cartier din Amsterdam. Prin ce se remarcă el? Cu o arhitectură cu nimic mai specială decât a altor zone, acest loc are felinare sau neoane roşii din belşug la fiecare casă, ferestre mari la parterul ei, în care femei în lenjerie intimă, de toate vârstele, rasele şi formele, aşteaptă plictisite, dansând, privind sau ademenind clienţii, care cască gura într-un periplu fără sfârşit prin faţa lor.

Cartierul Roşu

Pe străduţele cartierului nu trec doar posibilii clienţi, ci şi curioşi, care vor doar să vadă, să viziteze acest cartier, al cărui renume este deja de notorietate. Printre casele de toleranţă sunt o sumedenie de sex shop-uri şi localuri care prezintă spectacole porno live, asortate cu specificul cartierului. Seara, străduţele înguste sunt sufocate de fluviul de turişti care curge în toate direcţiile.

O altă sursă importantă de venituri pentru acest oraş o constituie vânzarea legală de droguri. Nu toate drogurile sunt legale, ci doar marijuana, dar este suficient ca localurile unde legea prevede consumarea ei, să le găseşti la tot pasul, într-o zonă numită convenţional Green District. Aceste coffee shop, cum sunt numite, nu trebuiesc confundate cu cafenelele tradiţionale. În cafenele nu se consumă droguri şi nu se fumează deloc. De fapt, în toată Olanda nu se fumează în niciun loc public. E un paradox: e interzisă fumarea tutunului, însă nu şi a canabisului. Chiar şi în aceste coffee shop-uri există camere separate pentru fumători. De aici se pot cumpăra tot felul de amestecuri de marijuana, preparate în cele mai diverse moduri sau se pot bea băuturi nealcoolice.

O curiozitate pentru mine au fost toaletele publice. Se ştie că pentru orice ţară, toaletele publice (pe care de multe ori noi avem tendinţa de a le trece la chestii neimportante, ca şi cum ai putea să nu bagi în seamă şi necesitatea fiziologică care ne îndeamnă să le căutăm uneori cu disperare) sunt o dovadă de civilizaţie. Ei, olandezii, au rezolvat într-un fel foarte original această problemă, pe jumătate şi foarte dezinvolt. Spun pe jumătate, pentru că ei au prevăzut doar pentru bărbaţi astfel de locuri şi spun dezinvolt, pentru că „procesul” se desfăşoară în public, sub ochii indiferenţi ai trecătorilor, în nişte nişe, mai mult decât aerisite, amplasate în mijlocul unor piaţete sau în chiar preajma unor biserici. Pentru noi, românii, a fost mai mult decât amuzant să vedem aceste „amenajări”. Pur şi simplu ne-am oprit în loc, minunându-ne de ce le-a trecut prin cap.

Fiecare cu preocupările lui…

Sunt multe de povestit despre Amsterdam. Cred că, deşi aceste tentaţii, aflate la limita legalităţii, sunt la tot pasul, tineretul lor creşte mult mai puternic, fără complexe şi mult mai independent. Nu neg faptul că această atitudine, atât de tolerantă faţă de ceea ce, în alte ţări europene, este considerat ilegal şi imoral, are şi reversul medaliei, adică o rată a infracţionalităţii destul de mare. Însă, în permanenţă, autorităţile olandeze monitorizează situaţia astfel încât totul să fie menţinut sub control. Aici funcţionează totuşi rigurozitatea şi seriozitatea germanică şi nu lehamitea balcanică.

Am încheiat acest articol cu aspectele extravagante ale vieţii din Amsterdam, însă nu vreau să păstraţi doar această ultimă impresie ca definitorie despre oraşul liber, aşa cum l-am numit în prima parte a relatării mele. Este un oraş fermecător, plin de poezia canalelor boeme, pe care plutesc lebede şi vaporaşe, e oraşul cu „statui” vii în pieţe, al caselor strîmbe şi nebune, e oraşul în care poţi să admiri Rondul de noapte de Rembrandt, Floarea soarelui de Van Gogh, ca să pluteşti de fericire. E un oraş de care e imposibil să nu te îndrăgosteşti, tocmai datorită contrastelor şi sensibilităţii sale.

Articol publicat în Monitorul de Brăila nr. 3918 (22 dec. 2008 )

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s