Ţuica de pere şi cârnaţii de Pleşcoi

99c0

În episoadele trecute ne-am plimbat pe la vecinii noştri bulgari şi greci în destinaţii de vacanţă. A fost cald, soare şi ne-am bucurat de zilele frumoase de vară.

Acum ne întoarcem fiecare pe la treburile noastre, rememorăm locurile străbătute, dar cheful de ducă rămâne la fel de puternic şi din când în când ne mai aruncăm ochi pe hartă, măcar pentru o escapadă de week-end.

Eu voi încerca să vă ajut să vă hotărâţi mai uşor. De multe ori, noi, brăilenii, ne gândim ce bine ar fi dacă am locui într-o zonă mai aproape de circuitul turistic, că braşovenii sau constănţenii sunt avantajaţi că se pot bucura mai uşor de natură decât noi. Nimic mai greşit! Fără să uit atracţiile turistice ale judeţului nostru, pe care cu siguranţă le voi descrie în nişte episoade viitoare, avem avantajul că putem călători fără să ne plictisim vreodată nici de munte, nici de mare, nici de deltă.

Important este să ştim că în ţara noastră, atât de frumoasă, avem multe de văzut, că nu trebuie să ocolim nicio destinaţie, chiar dacă ea nu este atât de mediatizată sau cutreierată.

În această toamnă blândă, cu zile calde şi adieri de berze călătoare, am plecat către ţinutul Buzăului.

Părăsim Brăila, trecem prin satele Bărăganului şi ne apropiem de dealurile Subcarpaţilor de curbură. Satul românesc e frumos în orice anotimp, dar în toamnă parcă e în apogeul splendorii lui. Ţăranul îşi umple cămara cu bunătaţi, pivniţa cu poloboace de vin, coşarca cu roadele pământului muncit cu trudă tot anul şi râde mulţumit că anul a fost darnic şi de data aceasta.

Ce îi prisoseşte, românul scoate în faţa casei la vânzare. Şi nu puţini sunt cei care opresc maşinile pentru un şir de ceapă vânătă de apă, un litru de ţuică sau nişte fructe coapte.

Casa lui V. Voiculescu de la Pârscov

Casele au gardurile împodobite cu ghirlande de tufănele, crizanteme şi dalii iertate de bruma dimineţii. Din curţi strălucesc discret prin frunziş mere, pere, nuci şi gutui. Soarele poleieşte totul cu lumina lui blândă. Toamna românească e o simfonie de culori şi miresme.

Flori de toamnă

Înaintăm printre dealuri şi nu ne mai săturăm să admirăm pădurea cuprinsă de focul încremenit al toamnei. La Berca urmărim cu atenţie indicatoarele, pentru a ajunge la vulcani noroioşi. Drumul ne poartă prin sate parcă uitate şi, în curând, ajungem la Pâclele Mari, una din cele trei zone din Buzău unde se poate urmări acest fenomen unic în ţara noastră.

După colinele cu tot felul de ierburi şi arbuşti, unele fiind chiar specii rare (de exemplu, gărdurariţa), găsim un teren arid, format din noroi uscat, cu aspect de peisaj selenar în care te simţi un mic …. Neil Amstrong.

Vulcanii, cu mici cratere care reproduc la scară mică pe cei adevăraţi plini cu magmă din adâncul pământului, pufnesc încet, aruncând şuvoaie lente de noroi spre uimirea privitorilor.

Am pierdut… bula”, zice cu năduf o turistă, care răbdătoare, cu un aparat foto în mână, vrea să imortalizeze clipa în care noroiul se „năcăjeşte” în micul crater. Altul e supărat că filmarea îi este întreruptă de trecerea curioşilor prin cadru.

Ploile torenţiale, despăduririle intense, alunecările de teren profunde sau de suprafaţă, scurgerile de noroi, dau întregii depresiuni un aspect bizar, selenar.

Diversele acţiuni au creat, aşa cum spuneam, un peisaj unic. Dacă, într-un final, ne desprindem de micii vulcani îmbufnaţi, trebuie să facem un tur complet al zonei. Vom descoperi tot felul de formaţiuni, de şanţuri pe care noroiul lichid le-a săpat şi pe care, cei cu neastâmpăr, le pot explora cu satisfacţie.

Puţin mai departe sunt Pâclele Mici, o zonă mai sălbatică, mai puţin cutreierată de turişti, accesul nefiind atât de facil ca la Pâclele Mari, unde doritorii pot gasi chiar şi o pensiune dispusă să le ofere adăpost.

Ne întoarcem în drumul naţional care leagă Buzăul de Braşov şi ne îndreptăm spre Măgura Buzăului. Aici putem să ne plimbăm printre sculpturile presărate pe aceste coline de către artiştii veniţi la tabăra de profil şi să ne bucurăm privirea sau să intrăm în curtea mănăstirii Ciolanu, unde liniştea acestor locuri este împletită cu pacea divină pe care Mântuitorul o pogoară asupra acestui lăcaş monahal.

Tabăra de sculptură de la Măgura Buzăului

Mănăstirea Ciolanu

Mica plimbare pe plaiuri buzoiene se poate termina aici sau, dacă mai aveţi timp la dispoziţie, poate continua cu un drum până la Siriu. În drum ar mai fi de vizitat Muzeul chihlimbarului de la Colţi (Buzăul este un „depozit” natural de chihlimbar), Focul viu de la Terca, Lopătari sau barajul de la Siriu. Pentru iubitorii de drumeţii montane abia de aici se deschid perspectivele: din preajma Siriului pornesc trasee superbe către munţii Siriului (Lacul Vulturilor), Podul Calului (cascada Pruncea, vârful Golul Teherăului) sau Penteleu.

Barajul de la Siriu

În drum veţi găsi din loc în loc mici pensiuni în care veţi fi primiţi cu o ţuică buzoiană veritabilă din pere şi veţi gusta din celebrii cârnaţi de Pleşcoi. Locurile sunt frumoase, oamenii primitori şi nu veţi găsi aglomeraţia din alte regiuni devenite deja prea comerciale pentru preferinţele mele.

Pentru un week-end, plaiurile buzoiene sunt o destinaţie ideală. Toamna încă ne surâde blând, deci o excursie până acolo vă va încărca bateriile pentru a rezista în stresul peisajului citadin.

De reţinut: echipamentul minim pe munte pentru o tură de o zi are câteva repere obligatorii. Din rucsac nu trebuie să lipsească o haină sau o pelerină de ploaie, un recipient pentru apă (de preferat un termos), o lanternă frontală, o mică trusă de igienă şi prim-ajutor, o pereche-două de şosete de schimb, ceva alimente. Ca îmbrăcăminte, trebuie să avem un polar sau două, un tricou şi nişte pantaloni, care în anotimpul cald să fie prevăzuţi cu părţi detaşabile. Pe munte, contrar impresiei că bumbacul ar fi cel mai potrivit, trebuie să ştiţi că este contraindicat. Materialele sintetice, datorită structurii fibrei, în condiţiile în care facem efort şi transpirăm, reţin căldura corpului, prevenind hipotermia.

Cărări cu soare!

Foto: Alina Alionte, Alois Ciuraru

Articol publicat în Monitorul de Brăila nr. 3879 (4 nov. 2008)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ţuica de pere şi cârnaţii de Pleşcoi&8221;

  1. Deoarece curiozitatea din noi ne impinge spre a explora necunoscutul….iata-ma prin aceste „locuri” pline de farmec.Am gasit aici un mic paradis unde sper sa-mi gasesc linistea in vremurile tulburi ( asemenea „Padurii de vise” a lui Ciprian ).
    Mi-a placut mult ceea ce am gasit aici si unde puteam lasa un mic comentariu…decat in acest loc unde ai descris foarte frumos plaiurie copilariei mele ( apropo…cu siguranta ne-am intersectat in zona Ciolanu – anul trecut ).
    Felicitari pentru fainele relatari de pe acest blg.

  2. Bun venit oricarui „drumet”! Sa se odihneasca si sa viseze in liniste la o lume in care natura si minunile ei sunt pe primul loc 🙂
    Multumesc pentru aprecieri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s