Unde se avântă vulturii

7b98

Ai la dispoziţie o zi cam mohorâtă, ploioasă chiar, însă dorul de ducă nu te poate reţine în camera de hotel, fie el şi grecesc. Ai prins şi zile frumoase, ai bătătorit poteci de munte, iar acum ştii că trebuie să alegi din nou o destinaţie care să îţi bucure ochiul, mintea şi sufletul, în ciuda stropilor de ploaie care te tachinează de dimineaţă. Şi ai ales: ploaia te va mângâia pe stâncile Meteorei.

Mă întreb, cum voi reuşi, în cele câteva paragrafe puse la dispoziţie, să vă descriu un loc atât de plin de istorie, fantastic şi divin cum e Meteora?

Al doilea complex monastic ca mărime al Greciei, după cel din Muntele Athos, Meteora, lasă o imagine de neuitat pentru cel care îl vizitează. Plutind parcă între cer şi pământ (Μετέωρα înseamnă ”suspendat”, “în aer”), lăcaşurile sfinte sunt locuri pline de uimitoare: construite pe nişte piloni de gresie de forme fantastice, dacă nu eşti acolo, să te convingi cu ochii tăi, nu-ţi poţi imagina că s-a putut ridica aşa ceva doar cu puterea omului, fără ajutor divin.

Piatra modelată de aer şi apă în forme fantastice

Începând cu secolul al X-lea, pe aceste stânci a început construcţia unor lăcaşe de cult, iniţial pentru găsirea liniştii sufleteşti şi apropierea de Dumnezeu, apoi şi ca loc de refugiu împotriva atacurilor armatei turce. Pe aceste vârfuri, aparent inaccesibile, au fost ridicate cu mari eforturi, prin sisteme de pivoţi şi scripeţi, materialele de construcţie şi toate cele necesare monahilor care le populau. Călugării urcau prin escaladare, prin diverse metode, scările construindu-se mult mai târziu. În timpul celui de-al doilea război mondial mănăstirile au fost bombardate şi devastate. În prezent, mai sunt şase lăcaşuri care pot fi vizitate, prinse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO ca un exemplu unic de viaţă monahală specific secolului XIV-lea.

Mănăstirea Roussanou

Mănăstirea Sfânta Treime

Mănăstirea Marelui Meteor

Am făcut popas, pe rând, la toate mănăstirile, am strâns fotografii, clipe imortalizate şi apoi păstrate cu grijă, ca fiind cel mai mare câştig al drumurilor mele, alături de amintiri. De-a lungul drumului presărat cu serpentine, sunt puncte de belvedere de unde poti admira priveliştea unică, care-ţi taie respiraţia. Regulile de pătrundere în incintele acestor mănăstiri sunt stricte în ceea ce priveşte ţinuta: bărbaţii trebuie să poarte pantaloni lungi, iar femeile, fustă. Dacă nu au fost prevăzătoare, la intrare li se impune adăugarea peste pantaloni a unor fuste special concepute.

Cea mai reprezentativă şi vizitată este Megalo Meteoro sau Metamorphisis (Mănăstirea Marelui Meteor sau a Schimbării lui Isus). Accesul se face prin intermediul unor scări de piatră în spirală, care urcă până în vârful rocii uriaşe pe care este construită mănăstirea. Urcând într-o coloană lungă alături de alţi turişti, cu greu putem să ne oprim să fotografiem sau să admirăm această parte a munţilor Pind, precum şi oraşul Kalambaka, de la poalele lor.

“Pelerinajul” către Marele Meteor

Kalambaka, oraşul de la poalele Meteorei

Duşi de fluviul uman, ajungem în complexul monahal şi muzeal al Marelui Meteor. Sus nu prea înţelegem cum a fost loc de atâtea construcţii, fiecare bucăţică de “pământ” fiind folosită nu numai pentru clădiri, ci şi pentru spaţii verzi – mici oaze de verdeaţă, pentru curţi interioare sau zone etajate.

Folosirea eficientă a spaţiului

Trecem pe rând pe lângă pivniţă, osuar, rezervorul de apă, bucătărie, sală de mese, locul pe unde se putea face aprovizionarea în trecut cu scripeţi şi plase, pe lângă sălile muzeale care ne prezintă obiecte de cult, monahale, scrieri vechi bisericeşti sau laice.

Pivniţa

Osuarul

Învăţăm mai multe despre istoria acestui popor minunat, care sunt grecii, din frescele pictate, despre tradiţiile lui, despre costumele naţionale, cât şi despre armele şi uniformele purtate în zbuciumata lui istorie. Acum ştim că măreaţa civilizaţie antică greacă dispărând nu a luat cu ea spiritul fantastic al acestui popor, ci el s-a transmis mai departe, dovadă fiind privirele noastre pline de curiozitate şi de admiraţie.

Doreşti să-ţi cumperi un suvenir sau un mic cadou pentru cei de acasă. Numeroasele buticuri, aflate la tot pasul, te asaltează cu tot felul de iconiţe, albume, obiecte mai mult sau mai puţin valoroase, dar care te lasă să duci cu tine acasă o bucăţică de Meteora.

Astfel, eşti nevoit să părăseşti mirifica lume a Meteorelor, dar rămâi cu sufletul plin şi înţelegi că dragostea faţă de Dumnezeu nu are limite, poţi urca pe cele mai îndrăzneţe stânci ,aşa cum au făcut călugării de aici, sau cobori până în adâncurile pământului, dacă simţi chemarea Lui.

Meteora, tărâm binecuvântat

De reţinut: apreciază corect evoluţia vremii şi alege traseul de drumeţie şi în funcţie de conditiile meteorologice. Aşa cum am învăţat şi eu, de la cei cu mai multă experienţă, “muntele nu pleacă!”. În consecinţă, nu abandona traseul , reia-l atunci când muntele, în măreţia lui, îţi va da voie să-l descoperi. Prognozele meteo existente pe site-uri specializate nu ne mai permit să mergem la voia întâmplării, deci foloseşte tot ce ai la îndemână pentru a transforma o excursie pe munte în clipe de neuitat.

În următoarea călătorie vom descoperi, cu ochii minţii, un colţ de rai din munţii Pirin, Bulgaria.

Cărari cu soare!

Foto: Cristi Videanu, Alois Ciuraru

Articol publicat în Monitorul de Brăila nr. 3866 (20 oct. 2008)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s