Da, Tudor, pe sarma!

Da, Tudor, pe sarma am mers. A fost frumos acolo sus, era frig, dar zburam. Nu am vrut sa cad de acolo. Era greu, dar era frumos. Te durea sufletul de atata frumusete. Simteai freamatul de multimii de sub tine, furnicarul acela absent, care nici nu realiza intregul universul de deasupra. Ei aveau un doar cer gri, la un metru-doi deasupra capului.

Aveam mainile calde, pentru ca erau invelite cu grija de alte maini. Paseam atenta, tu se vede ca stii cum se face, si ma simteam bine pentru ca nu stia nimeni de mine, ma bucuram in liniste de starea de “a fi pe sarma”.

Cand nu am mai simtit ca am mainele calde, am cazut. Am nimerit intre chipurile acelea mohorate, care ma priveau fara sa ma vada.

Acum stiu cum e sa mergi pe sarma, acum stiu cum e sa zbori, acum stiu cum e sa mori…

Wannabe

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s