Muhaiel si Gabril

f633

Povestea incepe cu cel putin o saptamana in urma. Pretextul iesirii l-am gasim destul de repede: trebuia sa vedem casuta de la Lepsa rezervata pentru revelion. Si sa vedem daca vinul de Vrancea a ramas la fel cum il stiam de bun. Deci suficiente motive ca sa stabilim ca in prima saptamana din noiembrie vom pleca spre Lepsa.
Pe cand faceam noi diverse conferinte pe messenger ca sa punem toate detaliile la punct, am realizat ca vom avea niste sarbatoriti de seama de Mihail si Gavril: Muha si Gabi. Cand spun noi ma refer la mine, Cerasela si Vali.
Atunci era clar ca se impunea ca macar varianta restransa, dar puternica a sectei sa fie prezenta la datorie. Dar nu era chiar atat de simplu pentru ca Muha avea treaba la Galati, iar pe fratele Vintila initial nu prea il tragea inima sa vina.
Comitetul de organizare era intr-un impas important. Ne-am repartizat sarcinile, ca erau destule si i-am atacat pe cei doi ipotetici dezertori. Nu ne-a fost usor tovarasi, pentru ca daca la Cristi i-am putut explica in mod direct ca e obligatia pe linie de secta si ca pana la urma nu l-a lasat inima sa ne paraseasca la greu, cum sa-i spui Muhai de ce trebuia musai sa vina? Pentru ca nu se poate aniversare fara aniversat, deci… Ea nebanuind nimic, a devenit insa brusc banuitoare vazand cat de insistenti eram, fara sa putem justifica prea mult de ce trebuia sa-si lase treburile de la Galati si sa vina cu noi la Lepsa.
Multe ape au curs pe mine si pe Vali tot gasind diverse trucuri pentru a duce totul la bun sfarsit! Am recurs la toate metodele, inclusiv la santaj sentimental pentru ca stiam ca daca Muha are un punct slab, acela e secta. Dar am convenit ca scopul scuza mijloacele si ca, mai apoi, Muha va intelege de ce.
Nu fost usor sa punem toate detaliile la punct. Vali a fost de neinlocuit! El a dus tot greul, pentru ca desi am planuit impreuna cadourile, el a fost cel care a facut slalom in Bucuresti dupa ele. Si nu i-a fost deloc usor!
O saptamana am vorbit in chatroom despre cum sa facem sa fie totul cat mai deosebit. O saptamana am tot pus la cale ba petrecere surpriza, ba o petrecere in pijamale sau alte traznai care recunosc ca-mi veneau instantaneu in cap, iar Vali le prelua cu viteza de la fileu, unde le ridicam eu. Ce inseamna echipa!…
Incet, incet se aranjau toate! Nici nu se putea altfel pentru ca dorinta de a ne revedea era mai importanta decat multiplele griji care ne framantau zi de zi pe fiecare dintre noi.
A venit si ziua de sambata! Bucurestiul (Dana, Raluca, Cristi si Vali), Cerasela si Gabi, impreuna cu familia care ne-a fost gazda la Lepsa si verisoara noastra din Focsani, Vali, au plecat in jur de 10 de acasa. Eu si Alois, plus kinderii si Muha (de la Galati) am decolat mult mai tarziu, pe la ora 15.30.
Cand am ajuns la Lepsa, baietii erau morti de foame, jarul facut, vinul cumparat si apreciat deja, iar camerele incalzite. Ne-au intampinat veseli, chiar prea veseli, cu noua noastra gaselnita shi fashiiiiiiii... Merita sa o vedeti si voi!
Desi afara toamna isi arata coltii reci, apa de foc de la Aghiuta (sa ne traiesti, Andreea!) si-a facut efectul si in curand topaiam toti prin curte cuprinsi de febra pregatirilor. Cristi a fost MC la gratar, secondat de Alois si Tedi. Muha si Dana erau cufundate intr-o discutie care cu siguranta ne-ar fi depasit, Vali se intretinea pe rand cand cu verisoara, cand cu Eric, in functie de inspiratia de moment, eu alergam de colo-colo cu aparatul foto in mana incercand sa prind esentialul, alaturi de Gabi, Dana sau Raluca… In plus fetele au mai mesterit si salata de varza.
Cand deja eram cam verzi de frig, in sfarsit am terminat si treaba prin curte. La etaj, unde erau camerele noastre, ne-am gasit loc pe o veranda inchisa, putin cam stramta, dar pana la urma suficienta pentru nebunia care a urmat.
Laptopul adus de Muha si-a tradat stapana in acea seara si a devenit roacher. Eu recunosc ca aveam o selectie asa, mai disco, dar in maneca tineam asul (un cd cu metal), iar Cristi a fost de nestramutat cand a hotarat ca toti vor asculta metal indiferent de preferinte. Am fost de acord cu el intelegand imediat ca majoritatea nu a avut ocazia sa fie luminata asupra muzicii pe care trebuia s-o asculte. Si astfel eu si Cristi lalaiam multumiti, iar ceilalti se chinuiau sa priceapa de ce ne bucuram asa de mult cand intra un track nou.
Am mancat in graba, timp in care am dat cep si la al doilea bidon de vin rosu. Era si cazul, primii veniti cam postisera pana am ajuns noi, cei intarziati.
Intre timp discutiile daca va asteptati sa se lege, ei, bine, nu, deveneau tot mai dezlanate, imorale, infantile si hahaite. Iar atmosfera era de mare angajament, ca de obicei.
Vali si Cristi au declarat pijama party deschisa si ne-au trimis la echipat. La sectiunea foto veti vedea o originala parada a pijamalelor. Am executat comanda si apoi am ramas intepeniti de groaza si uimire cand i-am vazut si pe cei doi in pijamale.

Mai pe scurt, langa noi, aveam acum doua gheishe: Origami si Tatami, care aduceau vag cu Cristi si Vali.
Sigur ca era de inteles ca baietii isi descoperisera in sfarsit latura feminina, si chiar ne-am bucurat pentru ei, dar… CE VINA AVEAM NOI???
Pana la urma noi ii iubim oricum, dar ne-a deranjat ca nu s-au epilat, nu prea erau barbieriti si mai plasau si bidonul de vin rosu de la unul la altul in mod profesionist, in totala neconcordanta cu satenurile brodate cu care erau impodobiti. Mai multa atentie la detalii fetelor!
Cristi, vedeta noastra, a cantat cu growlurile obisnuite, a racnit cat l-au tinut puterile (si il cam tin de obicei), pana a tinut mortis sa aprinda niste candelute, probabil pentru a gasi filmul care i s-a rupt destul de nedrept as zice eu, pentru ca: mare om, mare caracter!
Vali, insinuant insa ca o cobra, plimba ca pe o cadelnita bidonul de vin intreband mieros: dar noi nu bem nimic?. Trebuie sa recunosc ca aceste cuvinte au un efect garantat, paharele se intind ca la comanda si astfel a inregistrat multe victime de-a lungul timpului…
A venit si momentul sarbatoritilor. Fericiti ca niste copii au desfacut ambalajele si au gasit pioletul mult-dorit, ceasul multifunctional si sistemul de hidratare de invidiat. Am zambit si noi multumiti de bucuria lor. La multi ani a fost cantat in versiune trash (chiar death) multumita lui Cristi.
Dupa miezul noptii eram deja rupti, da’ rupti rau de tot. Indubitabil!
Dar dupa cateva ore de somn eram gata de o noua zi. Dimineata am plecat cu Dana si Muha catre cascada. Culorile toamnei inca nu s-au stins de tot in noiembrie si dintre ramurile copacilor s-au mutat in covorul pe care calcam aproape cu mila. Frunzele moarte inca mai pastrau caldura verii in aramiul cald. Aparatul tacanea continuu, insa nu reuseam sa iau cu mine decat o imagine, nu si melancolia naturii pe cale sa adoarma pana in primavara.
De la cascada am pornit cu o alta echipa spre satul Lepsa. Destul de cochet si amplasat intr-un decor superb.
Plimbarea ne-a facut foarte bine si noua, dar mai ales lui Cristi si Vali care au putut asfel sa beneficieze de mult mai multa liniste ca sa doarma ca niste valize in gara.
A ramas stabilit ca in decembrie sa dam gata si Cheile Tisitei.
Pe nesimtite am ajuns la ora pranzului, somnorosii s-au trezit mai mult sau mai putin de bunavoie, iar cum ni se facuse cam foame am plecat la Lepsa la o pizzarie care habar n-am cum se cheama, dar unde pizza era facuta chiar de un italian (afacere de familie) si era monstruos de mare si de buna. Acolo am pus putin tara la cale, am mai reglat niste conturi astfel ca in momentul in care am plecat eram pregatiti sa ne despartim unii de altii, dar nu pentru mult timp…
La Focsani am pornit fiecare in alta directie: bucurestenii acasa, eu s-o las pe vara mea la Focsani, iar Cerasela direct la Braila.
Sper ca ne vom vedea cat de curand intr-o tura pe munte, pentru ca prea mult nu putem rezista fara ceva hoinareala pe potecile alpine.
Anul acesta se apropie de sfarsit, nu mai e mult si vom face bilantul. A fost frumos, cu munte, 2 Mai, Balta Mica a Brailei, Lepsa si inca nu e totul… Peste tot am fost impreuna si sa speram ca va ramane asa cat mai mult timp.

fotografii: http://picasaweb.google.com/corina.ciuraru/Lepsa34Noiembrie2007

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s