Postojna – Valea Oltului

5364

Vineri, 7 septembrie

Din inaltimile Alpilor la 100 de metri sub pamant

Din Italia am iesit pe la Trieste, un oras situat intre munte si mare. De data aceasta ne-am plimbat prin centrul unui oras cu strazi largi, dupa ce ne-am strecurat pe atatea stradute stramte si intortocheate ale altor orase italiene. Cladiri impresionante, mari, frumoase, dar dupa Venetia, nestemata Italiei, deja nu ne mai sensibiliza.

Am trecut cu ceva ocoliri in Slovenia, pentru ca in aceasta zone se executau multe lucrari de imbunatatire a drumurilor. Timpul trecea si ne era teama ca nu vom ajunge la timp la Postojna sa vizitam cea mai mare pestera din Europa.

Si am ajuns exact ca sa intram cu ultimul grup de vizitatori de la ora 5 pm.

Ne gandeam inainte de a intra daca suntem suficient de bine imbracati pentru a a rezista la cele 8 grade din subteran.

In “inima” zonei vizitate a pesterii (care masoara 21 de km) am ajuns cu un trenulet ce ne-a dus in viteza in adancurile unei lumi fantastice. Iar e greu sa va descriu senzatia pe care o traiesti. Stiu doar ca treci in viteza prin niste tuneluri uneori stramte, alteori pe sub niste cupole ca ale unei catedrale luminate din loc in loc, lasand imaginatia ta sa zboare pe dupa stalactitele si stalacmitele uneori de-a dreptul uriase sau dupa “draperiile” fine de calcar, care atarnau ca niste perdele prafuite uitate de uriasi din vechime. Si toate astea le vedeai in goana trenuletului, neavand timp decat sa te minunezi neincetat de lumea fantastica de sub pamant.

Trenuletul s-a oprit, am ramas toti turistii intr-o “incapere” imensa si de aici am mers ascultand explicatiile ghidului cam 2 km, de la cel mai de sus punct al pesterii pana la cel mai de jos, situat la 100 m sub pamant. Am vazut Podul Rusesc, Sala Alba (calcar pur), Sala Rosie (cu minereuri de fier), stalactitele spagheti si simbolul pesterii, stalagmita numita Briliantul, de un alb ce trada puritatea calcarului depus, inca in crestere, ceea ce o facea extrem de valoroasa.

Apoi am vazut pestele-om sau salamandra, un fel de soparla rozalie ca pielea umana, care nu prea mananca mai deloc de felul ei si care mie mi s-a parut un animal singur si trist (desi erau vreo cateva in bazin) din alte timpuri, de mult trecute, pe care oamenii il priveau doar ca o ciudatenie, pe cale de disparitie.

Trenuletul ne-a preluat din nou si iar am admirat cu gurile cascate lumea incredibila pe care acum o paraseam.

Ne-am urcat repede in masina si am pornit din nou la drum. Trebuia sa ajungem la Maribor in aceeasi seara.

Nu ne-am facut initial probleme cu cazarea. Cerasela ne-a spus ca la pensiuni, cu 30 de euro, gasesti fara probleme camere. Cand am ajuns la Maribor cred ca era cam 10 seara. Toare hotelurile gasite erau de 3 si 4 stele cu preturi pe masura. Unicul camping existent era un fel de parcare parasita intr-o zona dubioasa.

Am colindat putin si oboseala crestea, iar speranta ca ne vom putea odihni omeneste in seara aceea scadea. Stiam ca in zilele urmatoare vom sta doar pe drum si era foarte important pentru noi, dar mai ales pentru sofer, sa ne odhnim bine. Si nu prea se ivea ocazia.

Tacuti, am iesit din Maribor. Intr-o localitate mica din apropiere vedem iar reclama de motel. Nu ne puteam permite luxul sa nu incercam si acolo. De data aceasta am avut noroc si pentru 34 de euro am gasit camere deosebit de curate si bune cam pe a miezul noptii.

Foto: http://picasaweb.google.com/corina.ciuraru/TriestePostojna7Sep2007

Sambata – Duminica, 8 – 9 septembrie

Lungul drum catre casa

Cate aveam de povestit cand am inceput aceste randuri… Imi parea rau ca nu pot sa cuprind totul in aceste randuri sarace. Gandurile imi erau atat de multe, iar acum nu-mi mai gasesc cunvintele. E si normal. Nu a mai ramas mare lucru de spus.

O zi strabatand Ungaria prin niste drumuri destul de nesemnificative, prin niste localitati uitate de lume…

Spre seara am intrat in Romania. In Nadlac, cred, am mers intr-un market micut sa luam ceva de mancare. Pentru cateva minute am fost emotionata si fericita auzind in jurul meu romaneste si reusind sa ma adresez fara sa mai fac un efort suplimentar de vorbire, in limba mea materna. M-a uimit chiar si pe mine aceasta reactie. Nu credeam sa am motive prea serioase sa ma bucur de intoarcere, in nici un caz pentru ca am auzit din nou in jurul meu vorbindu-se romaneste.

A urmat o noapte cam racoroasa petrecuta intr-o casuta din campingul de la Lipova.

Apoi o dimineata si mai racoroasa, in care am plecat spre Sibiu si apoi pe Valea Oltului spre Pitesti, Ploiesti si pe la 8 seara eram acasa si despachetam.

Foto: http://picasaweb.google.com/corina.ciuraru/ValeaOltului9Sep2007

In loc de concluzii:

– am devenit mult mai bogata sufleteste vazand atatea locuri, cunoscand obiceiuri si traditii diferite de ale noastre

– aceasta calatorie a parut o chestie destul de greu realizabila in viziunea multora, dar s-a dovedit a nu fi chiar asa. Pana la urma tine de stabilirea prioritatilor si de dorinta de a ajunge acolo unde ti-ai propus

– “Romania e o tara minunata, pacat ca e populata”. Mi s-a confirmat acesta sintagma ironica. Cred in continuare ca ni s-a dat o tara ca un paradis, dar ne batem joc de ea si, implicit, de noi, nefolosind darul primit asa cum ar trebui. In loc sa construim, mai mult distrugem cu o inconstienta si frenezie fara seaman

– am scris aceste randuri nu pentru a strica placerea si surprinza celor ce vor ajunge prin locurile cutreierate de mine, ci pentru a trezi interesul celor care nu sunt hotarati daca sa porneasca intr-acolo sau spre alte orizonturi. Am scris pentru ca in trei saptamani am trait atatea senzatii si emotii care trebuiau impartasite. Am scris in primul rand pentru mine, ca o piedica in calea uitarii, pentru ca recitind aceste randuri, sa simt ca pasesc din nou pe acolo.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s