Torino – Milano

8c03

Duminica, 2 septembrie

Clopotele din Torino

Dimineata am plecat catre Superga, o minunata catedrala ce adaposteste mormintele regilor savoiarzi. Este a doua oara cand o vizitez si de fiecare data mi s-a parut grandioasa.

Aici exista o abatie si o intamplare tragica legata de ea. De unul din peretii ei s-a lovit avionul care transporta echipa de fotbal A.C. Torino in 4 mai 1949 din cauza slabei vizibilitati. Atunci au murit toti jucatorii, inclusiv stafful echipei cunoscuta drept Il Grande Torino.
Un monument exista pentru a aduce aminte trecatorilor de cei trecuti in nefiinta datorita acestui accident.

Dupa pranz am plecat la un alt edificiu religios aflat tot in apropierea orasului Torino si anume la abatia ordinului Salesienilor fondat de Sfantul Don Bosco supranumit si “tatal si profesorul tinerilor”. Biserica abatiei si seminarului salesian este una din bisericile mele preferate din punct de vedere al designului care foloseste numai lemn si are o arhitectura deosebit de simpla si in acelasi timp moderna.

In apropiere e casa sa natala si cea a fratelui sau, precum si un muzeu al taranului italian. Mi-a atras atentia, legat de personalitatea lui Don Bosco, veneratia pe care a avut-o pentru mama sa Margherita, pe care purtat-o in suflet toata viata neuitand niciodata modul in care a fost educat de ea.

Mi-a facut placere sa revad aceste locuri si probabil ca daca voi reveni voi mai trece pe acolo.

foto: http://picasaweb.google.com/corina.ciuraru/Torino2Sep2007

Luni, 3 septembrie

Autostrazi milaneze

In urma trei ani nu am prea avut cu ce sa compar autostrazile vazute in Italia, dar m-au impresionat. Acum parcurgand mii de km pot sa spun ca, in continuare, mi s-a parut foarte tari, mai ales cele din zona orasului Milano, recunoscut pentru paienjenisul de tangentiale, cat si pentru traficul nebun. Mai contribuie ceva la individualizarea acestor rute de altele si anume, nebunia soferilor italieni care mie, cel putin, mi s-au parut cei mai indisciplinati, gata oricand sa incalce regulile, nervosi si foarte asemanatori cu ai nostri. Diferenta e doar asa cum am spus de infrastructura, care nu suporta comparatie cu cea romaneasca care e sublima, dar inexistenta.

Asa am ajuns la Milano unde singurul camping gasit a fost Citta di Milano de patru stele. Ultimul camping de patru stele, cel de la Zurich, ne-a cam lasat amintiri neplacute si din cauza asta am fost circumspecti. Insa nu s-a dovedit asa: Citta di Milano era un camping unde am gasit din nou conditii decente si oameni cumsecade. De data aceasta nu mai aveam siguranta din campingurile austriece unde lasam orice la vedere. Acum pe aici se invartea o lume deosebit de pestrita, inclusiv confrati de ai nostri care nu inspirau nici cea mai mica incredere. Langa noi isi avea cortul un student francez la Politehnica din Milano destul de sociabil, care a petrecut mai tot timpul cand nu era plecat in oras schimband impresii cu noi. Cred ca se plictisea, fiindca de obicei fiecare in camping isi vede de ale lui, neavand mult timp pentru socializare.

foto: http://picasaweb.google.com/corina.ciuraru/Torino3Sep2007

Marti, 4 septembrie

Dantela in piatra

Cand am iesit dimineata din camping am studiat miniferma de la intrare care adapostea o colectie de gaini, rate, gaste, bibilici , capre si alte animalute domestice.

Stiam ca luam un autobuz si apoi un metrou care ne va lasa exact in “poarta” Domului. Si asa a fost: am iesit din underground si primul lucru pe care l-am vazut a fost Domul. Coplesitoare priveliste aceasta catedrala dantelata de sus pana jos. Am stat o gramada in piata Domului, unde era foarte multa politie de toate felurile: carabinieri, jandarmi, politisti urbani etc. La intrare in Dom eram controlati foarte riguros chiar si in posete. Dupa Dom, am zis ca in Milano trebuie sa vedem “Cina cea de taina” si teatrul Scala. Noroc ca in cautarea lor a mai vazut o gramada de alte minunatii pentru ca trebuie sa spun ca aceste obiective ne-au cam dezamagit. La “Cina cea de taina” se intra numai in grupuri organizate cu rezervare prealabila, iar teatrul Scala pe dinafara nu avea nimic grandios, mult mai multe cladiri din zona atrageau atentia intr-o masura mai mare.

Si in Milano era un magazin Decathlon. In Austria am intrat la Intersport. Nici Decathlon nu este rau. Are preturi rezonabile si e imens ca si Intersportul. Ce bine de ei ca au astfel de magazine. Dar nici nu e de mirare pentru ca la veneratia pe care o au pentru sport si miscare in general este si normal. Noi inca mai avem ceva de parcurs pana la o astfel de filosofie despre cum sa traiesti sanatos si curat spiritual.

foto: http://picasaweb.google.com/corina.ciuraru/Milano4Sep2007

(Va urma)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s