Melk – Salzburg

da0d

Miercuri, 22 august

Intr-un orasel austriac

Calatorului ii sta bine cu drumul! Si am pornit mai departe catre Salzburg. Cerasela ne spusese ca ar fi bine sa facem un popas si la Melk unde puteam vizita un castel, de fapt o manastire (Stift Melk) considerat un loc cu o deosebita importanta in dezvoltarea statului austriac.

Am privit monumentul arhitectonic intr-adevar deosebit in putinul timp pe care il aveam la dispozitie, trebuind sa fim foarte rigurosi cu selectia obiectivelor care trebuiau vizitate. Biserica manastirii este impresionanta prin decoratiunile generoase care contin fresce pictate de artisti ilustri, ornamente aurite si marmura.

Manastirea mai are si o gradina pe care nu am reusit sa o vedem. Din cate am inteles de aici incepe, in Austria, Jacobsweg (cel mai important traseu de pelerinaj crestin) care se termina la Gottweig. Mi-ar placea sa fie unul din itinerariile viitoare pentru ca in Austria oricum merita sa revii oricand.

Oraselul Melk este foarte frumos ca de altfel toate oraselele din Austria si Elvetia. Case cochete, inundate de flori pe la ferestre si porti, curatenie peste tot pe strazi, magazine mici, dar decorate cu mult bun-gust si terase unde poti savura linistit tot felul de bunataturi.

Dupa ce am iesit din Melk am continuat drumul pana la Kasern, campingul de la Salzburg. Aici am gasit romani la receptie, care ne-au ajutat cu sfaturi si a fost mult mai usor pentru noi. Receptionera ne-a sfatuit sa folosim un cad care ne-ar fi oferit intrare libera la multe obiective si, in plus, transport gratuit, ceea ce ne-a fost chiar util. Am luat carduri si inarmati cu harti si pliante, dupa ce ne-am odihnit putin, am pornit chiar din seara Monchsberg, o stanca pe care se poate urca si cu un lift si cu piciorul, pe care exista un muzeu de arta moderna, un parc si un restaurant. Or mai fi si alte chestii dar fiind seara nu le-am zarit. Dar ce-i mai interesant este ca exista o terasa de unde poti admira tot Salzburgul. De acolo, de sus, orasul sclipea ca o nestemata, strabatut de firul stralucitor al Dunarii. Muzeul de arta moderna avea si lucrari in aer liber, uimindu-te prin originalitatea si expresivitatea lor.

Apoi am coborat si ne-am mai plimbat putin prin zona Operei unde totul de concentra asupra unui Festival deosebit de important pentru oras, care se derula pe durata mai multor zile. Barbati si femei foarte elegant imbracati, de gala chiar, se amestecau prin multimea pestrita de pe strazile luminate ca ziua, pline de magazine si restaurante de lux. Aici, in centru, intr-adevar se concentrase toata viata orasului.

Obositi, ne-am reintors la camping asteptand cu nerabdare ziua urmatoare.

foto: http://picasaweb.google.com/corina.ciuraru/MelkSalzburg22Aug2007

Joi, 23 august

Sunetul muzicii

Stabilisem deja un traseu si primul punct a fost chiar cel mai indepartat de pe lista: Untersberg, un varf de unde se putea zari o priveliste superba asupra orasului cat si a imprejurimilor. Ma mers cu un autobuz pana in St. Leonard si de acolo am luat telefericul pana la varf la 1853 m. Am trecut razant pe langa niste pereti de stanca innecati intr-o mare de nori. Sus era o priveliste teribil de frumoasa si am observat ca se putea cobora sau urca si pe o poteca care deja era plina de drumeti. Cu parere de rau am renuntat sa coboram pe jos, pentru ca nu mai fusesem de mult pe munte si tare ne mai furnicau talpile picioarelor. Stiam insa ca in ziua respectiva aveam multe de facut si nici echipament nu aveam la noi pentru ca planuiam ca vom sta mai mult in oras. Insa ne-am promis ca vor veni si zilele in care vom toci bocancii pe potecile Alpilor. Pana atunci am tras cu putere in piept aerul tare de la inaltime si ne-am bucurat privirile cu peisajul maret pe care numai muntele il daruieste.

Am coborat tot cu un autobuz pana la castelul Hellbrunn, unde am vizitat Wasserspiele, un loc unde am redevenit copii.

Voi face din nou o mica paranteza, spiritul austriac meritand niste remarci, pe care poate le-am mai facut si care imi face placere sa le reiau de fiecare data. Acest popor pe care il credeam cu o educatie prusaca, dur, rece, inchis, eu l-am perceput acum ca fiind o natie de oameni destepti, modesti, iubitori de viata si de frumos si cu un chef de joaca si distractie de cu totul alta factura decat o intelegem, noi, romanii. Nu sunt o cunoscatoare a psihologiei popoarelor, dar austriecii sunt minunati, stiu sa ia ce-i frumos de la viata si sa se bucure la maxim ea, dar, repet, intr-un cu totul alt fel decat noi, romanii, care avem alte “valori” ca sa spun asa, in ceea ce priveste “distractia”.

La Wasserspiele am gasit tot felul de mecanisme, de jocuri, de efecte care aveau la baza curgerea apei. Cred ca au un respect foarte mare pentru apa, creand peste tot in orase fantani minunate, dar aici, la Wasserspiele totul a devenit arta, apa fiind folosita in cele mai nastrusnice moduri.

Vizitatorii nu numai ca au vazut, dar au si simtit la propriu aceasta, trecand prin adevarate dusuri atunci cand se asteptau mai putin. Peste tot erau mecanisme cu papusi delicate, pe care numai mintea unui neamt le-ar fi putut concepe si care functionau prin forta motrice a apei, existand acolo personaje mitice, Neptun, sirene si satiri.

De la Hellbrunn ne-am intors in oras unde amajuns la Catacombele de langa Biserica Franciscana, pe care Tedi a tinut neaparat sa le vada, numele trezindu-i imaginatia destul de bogata si asa. Aceste catacombe sunt sapate in stanca muntelui Monchsberg si dateaza inca de la inceputurile erei crestine. La baza stancii este un cimitir foarte frumos plin de flori, cu monumente delicat sculptate, ce faceau din acel loc mai mult unul de meditatie decat unul sumbru.

Cu un trenulet frumusel am urcat apoi la fortareata Hohensalzburg, cea mai mare fortareata din Europa Centrala datand din sec. al XI-lea. Pe terasa de aici am vazut Salzburgul, dar de data aceasta la lumina soarelui. Va asigur ca e la fel de frumos ca si sub razele blande ale lunii. Multe de vazut, dar putin timp, asa ca am plecat prin oras sa cautam una din casele lui Mozart si anume cea in care s-a nascut. Sentimentul neobisnuit ca spiritul nemuritor al marelui muzician e inca printre noi, muritorii, plutea in aceasta casa. Muzica lui suna dulce intre peretii odailor. Mozart, unul din compozitorii mei preferati alaturi de Chopin si Bach… Cu siguranta spiritul lui inca pluteste senin peste Salzburg, un oras ca o nestemata.

foto: http://picasaweb.google.com/corina.ciuraru/Salzburg23Aug2007

(Va urma)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s