2 Mai de 28 iulie

2c67

Acum cand ploia imi bate usor in geam este cam greu sa derulez amintirile unui week-end insorit, inspumat de valurile marii si petrecut pe un nisip fin si fierbinte.

De asemenea, e greu sa povestesc cum a fost dupa ce Alina a creat un pps plin de umor si care a sintetizat atat de reusit atmosfera de atunci…

Insa… Vineri ne-am imbarcat in masini cu destinatia 2 Mai. Vara asta am descoperit si 2 Mai si ne place. Am ajuns pe inserat, am pus corturile si afland ca Bucurestiul va ajunge destul de tarziu am hotarat sa trisam putin cu un pui de somn. Pe la vreo 2 fratii si surorile ranjeau cu toata gura vazand fetele noastre ciufulite si ochii impaienjeniti de nani. Dar stiam ca ne cheama datoria.

Fara comentarii, in liniste ca sa nu ne trezim cu un papuc in cap de la vecinii nostri, am sarit pe terasa La micul golf. Au inceput deliberarile. Aveam multe sa ne spunem de la ultima intalnire… aveam si mai multe de spus pentru urmatoarea intalnire… asa ca orele au trecut fara sa simtim si am prins iar un rasarit, care spre admiratia lui Vali nu mai era tzutzuiat ca in datile trecute. Ori Vali a avut o revenire spectaculoasa a vederii, ori soarele pentru prima oara s-a hotarat sa apara pamantenilor rotund din mare 😉 A doua varianta e cea mai probabila.

Am uitat sa spun ca din cand in cand, in dusmanie, ii mai dadeam un telefon lui Cristi, aflat in acea noapte la Sibiu. Faza era ca de la primele apeluri ne-am dat seama ca avea mobilul pe silentios si cu toate astea am tot apelat, nu stim nici noi de ce. De fapt, intr-un fel stiam! Ii simteam lipsa si stiam ca, daca ar fi putut sa ne insoteasca, ar fi ramas langa noi pana la capat, fiind un ostean din cei mai viteji si incercati in lupte.

In jurul meu, al Muhai si al lui Vali imaginile se derulau cu repeziciune ca intr-un film: tot plecau si apareau persoane, dupa cum ii dobora oboseala sau reuseau sa se mai odihneasca cu un somn bun. Insa noi tot acolo ramaneam ca niste stanci nepasatoare la cei care erau in tranzit pe langa noi. Doar valurile de bere daca reuseau sa ne incetoseze putin privirea. In rest de neclintit. Caliti in batalii am prins si micul dejun tot pe terasa de la Micul golf.

Baia de dimineata in mare, care este preferata mea a trebuit s-o aman pe mai tarziu, pentru ca devenise foarte dificil sa parasim terasa: era umbra, era bine, era bere, adica tot ce trebuie pentru o zi de trandaveala. Numai ca nu mergea chiar asa. La mare se face plaja. Deci… la plaja. Intre timp s-a trezit toata echipa, inclusiv kinderii. La plaja ne-am balacit pe cinste, unii pretind ca au fost mai exuberanti datorita bataliei de azi-noapte, altii mai odihniti, erau mai cerebrali si nu au apreciat facilitatile plajei de nudisti… Deh, nu poti sa multumesti pe toata lumea!

Pe la pranz Muha a dezertat. Cu parere de rau am lasat-o sa plece. Noi, ceilalti, am zis ca putina odihna nu strica totusi. In cort era o zapuseala infioratoare si am gasit o zona umbrita in care am pus izoprenele si inveliti in sacul de dormit, ca era incredibil de racoare acolo, am mai furat cateva ore de somn. Ce diferenta intre sejururile mele de acum foarte putini ani in urma cand credeam ca vacanta nu poate fi reusita decat intr-un hotel mirosind a aer inchis, urmand un program plictisitor si penduland vesnic intre camera, plaja, restaurant si plimbari pe vreo faleza… Tot e bine ca am ajuns si aici, deoarece pentru destul de multi acesta a ramas unicul mod in care concep un concediu. Am experimentat ambele variante si stiu ce imi ofera fiecare. Acum cel mai mare avantaj pe care l-am castigat e libertatea. Asta simt!

Am vazut si vedete pe acolo. Tudor Chirila si Andreea Raicu se oprisera la Micul Golf la o ciorbita. Cerasela si Alina au oftat foarte nostalgice si Tedi a taiat-o sa le faca si sa faca o poza cu ei. Au iesit niste poze reusite, trebuie sa recunosc. Din cauza lui Tedi

Am fugit din nou la plaja si apoi ne-am grabit sa ajungem pe seara la Vama Veche. Nu se facea sa nu semnam condica la Stuf macar pentru o bere. In Vama e o placere sa mergi intotdeauna. Cine stie, cunoaste!

Dar masa de la Micul Golf ne astepta nerabdatoare sa reluam ostilitatile. Datorita numarului de combatanti mult mai redus, am cedat mult mai repede si dupa miezul noptii ne-am furisat la corturi unde in sfarsit ne-am lasat purtati pe aripile lui Hypnos.

Nu a durat linistea prea multa vreme… Intre corturi a inceput o disputa. Niste galagiosi au prins a-si povesti cu voce ridicata niste impresii pe care la ora aceea matinala le-am prins cu mare claritate, insa au fost linistiti pe data de o tipa hotarata care le-a zbierat prin cort cam asa: dar mai taceti in p… mea, manelistii dracu’. Indemnul a prins la fix, mai ales partea cu manelistii a lasat o impresie adanca in sufletele producatorilor de decibeli fara rost. Acum daca tot am ajuns aici vreau sa le comunic celor care au de gand sa vina la 2 Mai cu chef de scandal ca nu au nimerit bine. Cei de aici iubesc mai mult decat orice linistea si cred ca e singura regula care functioneaza pe aici. Sa speram ca va ramene asa cat mai multa vreme si manelele, ATV-urile si fitzele vor sta la o distanta cat mai mare de acest loc.

Dar sa revenim la dimineata zilei de duminica in care eu deja ma gandeam ca se apropie intoarcerea la realitate. Am mai spus odata ca atunci cand plec la munte sau la mare departe de lumea dezlantuita parca trec intr-un alt univers paralel. E un sentiment deosebit, credeti-ma!

Pe langa baie si plaja nu am stat degeaba. Desi decorul nu ne inspira deloc, am invatat sub indrumarea lui guru Vali sa tricotam neshte noduri care trebuiau sa ne fie de folos in week-endul viitor. Vali a rezistat rabdator pana am prins miscarea, eu si Alina maltratand fara mila bucata de cordelina. Insa a fost cu folos pentru ca la pranz deja ii aratam mandre lui Emil, care nu asistase la lectie, ce cunostinte dobandisem intr-un interval destul de scurt de timp. Emil, si el plin de ingaduita pentru niste newbies, a dat aprobator din cap. Eu le-am propus sa stau la baza peretelui si sa fac nodurile pentru toata echipa. Ce doreste fiecare, doar sa strige si eu le produc pe data: vineeeee nodu’! Mi se parea foarte convenabil pentru mine. In principiu nu au avut nimic impotriva, doar ca de noduri aveau nevoie acolo sus si nu la baza… Deci ar fi trebuit sa le si livrez acolo sus… Ce sa-i faci? Mai au si preferinte dupa toate altele…

Acum sa va povestesc de Alina care a devenit un soi de cal troian, un sarpe incalzit la san! Ce sa mai… Persoana aceasta aparent nevinovata, a stat discreta intr-un colt si ce credeti ca a facut? Pe masura ce noi eram extrem de ocupati cu diverse activitati foarte importante (evident), ea imortaliza totul cu micutul ei aparat foto. Ce-a rezultat? Foarte simplu… acum nu stiu ce poze sa pun pe site pentru ca astia de la yahoo au specificat cam asa: Do not post photos that contain nudity.

O concluzie tot am tras noi: Alina nu se va mai apropia de aparatul foto. In mana ei devine un obiect periculos

Si uite asa au trecut zilele de week-end. Am parasit nu fara parere de rau 2 Mai hotarati sa facem o escala si la Neptun, ca tot era in drumul nostru.

La Neptun, dupa ceva rataceala de grup, am ajuns eu, Alina si Iulian la punctul de intalnire si am parcat asa cam la plesnea in ideea ca nu ramanem prea mult pe acolo. Cand ne-am intors, mici probleme: politia parcase chiar in coasta noastra si ancheta un ATV care intrase intr-o minune de decapotabila. Eu, care sunt dusmanul declarat al ATV-urilor, savurez fiecare prostie executata de aceste masinarii, care nu ar trebui sa circule nici pe drumurile linistite de munte, nici pe nisipul unde stau persoane nevinovate sa se prajeasca la soare si nici intr-un mod atat de nebunesc, incat provoaca accidente stupide de-a dreptul, ci pe niste trasee special destinate. Dar pentru Romania eu cer mult prea mult si sunt cam exagerata, cine stie!

Dar sa revenim… poliţia ancheta asa cum am zis, cele intamplate, dar noi stiind ca avem o problema legata de parcare am zis sa trecem foarte finut si sa ne strecuram in masina fara sa fim observati (desi va garantez ca nu aveam cum). Zis si facut. Eu si Alina am intrat foarte discret (am zis noi) in masina, dar Iulian cand sa traga portiera a vazut ca masina politiei inchidea unghiul de deschidere al ei, astfel incat era foarte greu sa intri in masina fara sa nu le atragi atentia

Situatia a fost tare amuzanta, dar si stresanta. Se pare insa ca pentru politisti accidentul devenise mult mai important si am putut sa ne continuam drumul linistiti.

Am ajuns destul de tarziu acasa, obositi, dar cu bateriile incarcatepentru cel putin o saptamana petrecuta pe asfaltul tern si cenusiu al orasului (veti zice probabil, cum vine asta: obositi, dar cu bateriile incarcate? uite-asa!)

As vrea sa fac o inchidere pe masura pentru acest week-end, dar poate e mai bine sa las totul asa, pentru ca orice sfarsit, in cazul nostru, este un nou inceput.

Echipa acestui week-end: Alina, Cerasela, Dana, Irina, Kya, Muha, Eric, Tedi (kinderii), Gabi, Emil, Iulian, Vali (parca sunt toti, nu?)

Foto: Alina si numai Alina, niste poze minunate (dupa o selectie prealabila, ca ma baneaza astia, voi pune cate ceva intr-un album)

Obs.: pentru a vizualiza albumul cu fotografii intrati pe Fotostream sau

http://www.flickr.com/photos/59549002@N00/sets/72157601169724489/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s