Ca o explicatie

Sunt momente in care nu ne mai gandim la nimic. Doar traim. Lasam viata sa curga si sa ne poarte asa cum vrea ea. Alteori ramanem doar noi si gandurile noastre care strabat ca un roi de viespi toate lacasurile spatiului stramt al mintii noastre. Unii le lasa sa moara acolo sufocate de propria neputinta de a se elibera, altii le gasesc o portita de evadare si le trimit in material, concretizandu-le pe o bucata de hartie sau din ce in ce mai des pe o pagina de internet.

Astfel gandurile noastre nu mai pier, ii insufletesc pe unii, ii dezamagesc pe altii, capatand viata.

Cand pot sa scriu ce simt sunt fericita, pentru ca nu tot ceea ce simtim poate fi exprimat asa usor in cuvinte sau pentru ca unele ganduri trebuie sa ramana doar acolo unde s-au nascut: in minte.

Dar totul in jurul nostru este de multe ori atat de surprinzator, in creierul nostru se petrec atat de multe conexiuni, incat exprimarea lor aduce de multe ori eliberare si liniste.

Sigur asa simt mai multi, dar nu toti au puterea s-o recunoasca si nu au puterea si mai mare de a impartasi si altora din trairi. Poate nu stiu cum sau poate nu vor.

Pentru ca, in final, se ridica si o mare intrebare: la ce ar folosi?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s