Lectia olandeza [2]

Aceste zile care preced Sărbătorile de iarnă sunt un bun prilej să ne amintim de lucruri, locuri şi oameni pe care i-am întâlnit şi care ne-au dăruit câteva clipe de bucurie. Tot ceea ce a fost rău se va întoarce de unde a venit, la noi rămânând doar ce este mai bun şi mai frumos.

Astfel am revenit cu gândul la Amsterdam… În prima parte a „lecţiei” pe care v-am relatat-o deja, am „învăţat” ceva despre gestionarea traficului stradal, despre păstrarea unui oraş curat, în ciuda suprasaturării cu turişti şi cum canalele, aceste avantaje conferite de natură, bine sistematizate şi îngrijite, devin o mare atracţie.

A doua „lecţie” va fi despre toleranţă, despre puterea de a recunoaşte că dacă negăm existenţa unor comportamente sau a unor fapte, aceasta nu înseamnă că ele vor dispărea. Dar toate la timpul lor…

Muzee

Pentru amatorul de obiective culturale, Amsterdamul oferă cele mai diverse variante. Fără a avea pretenţia că voi indica toate punctele de interes demne de a fi cercetate, voi face o scurtă trecere în revistă a celor mai frecventate. Pe primul loc ar fi Rijksmuseum (Muzeul Naţional), păstrătorul unor capodopere de o valoare universală inestimabilă.

Rijksmuseum

De asemenea, un loc important îl ocupă Muzeul Van Gogh, unde se pot admira o sumedenie de lucrări ale celebrului pictor, însoţite de amănunte deosebite despre viaţa şi opera lui. Nu ai cum să nu fii emoţionat atunci când ştii că ai în faţă un Van Gogh autentic, care a fost atins de mâna magică a artistului. Este un moment unic, vă asigur. Casa memorială Rembrandt oferă tributul ei adus memoriei altui mare pictor olandez.

Piaţa Rembrandt

Pentru copii de toate vârstele, Muzeul Nemo, dedicat ştiinţei şi tehnicii, îşi deschide larg porţile. Niciodată nu este prea târziu să mai învăţăm ceva fizică, chimie, matematică, logică şi chiar psihologie. Totul e prezentat prin intermediul ludicului, te face să-ţi uiţi vârsta biologică şi te laşi angrenat de-a valma, adulţi, copii, adolescenţi, într-o echipă fără vârstă.

Muzeul Nemo

Turiştii nu ocolesc nici varianta olandeză a Muzeului figurilor de ceară Madam Tussauds, nici frumoasele biserici aparţinând diverselor culte, nici grădina zoologică.

Muzeul Madame Tussauds

Iar cei mai nonconformişti pot face o vizită la Muzeul Heineken Experience; nu am crezut că despre o bere, fie ea şi cea mai bună bere din lume, aşa cum se laudă producătorii, se pot spune atât de multe.

Demonstraţie la Heineken Experience

Sau puteţi merge la Muzeul sexului. Nu vă miraţi că există şi un astfel de muzeu la Amsterdam. Până veţi termina acest articol veţi înţelege că era aproape firesc pentru ei să creeze şi aşa ceva.

„Exponate” din Muzeul sexului

Magazine

Ca în toate marile oraşe turistice, buticurile de suveniruri sunt de departe cele mai numeroase. Aceasta nu înseamnă că amatorii de shopping nu pot găsi toate marile firme din industria modei prezente în peisajul acestui oraş. O mică problemă ar fi totuşi: Amsterdamul este considerat una din cele mai scumpe capitale europene. Deci dacă vă propuneţi multe cumpărături de aici să aveţi şi un card care să facă faţă preţurilor.

Revenind la micile atenţii, pe care trebuie să le aducem cu noi acasă, sunt câteva lucruri specifice. Unul ar fi saboţeii olandezi de toate mărimile şi toate culorile, din toate materialele. Grămezi de astfel de obiecte aşteptă răbdătoare să fie încercate şi cumpărate de corhotele de turişti.

Tradiţionalii saboţi olandezi

Nu trebuie să uităm bulbii de lalea… În culorile clasice, pe care deja le cunoaştem, sau în cele mai puţin obişnuite, cum ar fi negru, albastru sau indigo, aceste mici cepe din care răsar frumoasele flori sunt, de asemenea, foarte căutate.

Mai are Amsterdamul şi alte lucruri specifice, pe care doar le-aş enumera, fără să îndemn pe careva să le şi cumpere drept cadou. Nu ştiu dacă destinatarul ar fi foarte încântat să primească, e drept din cele mai scumpe cofetării, organe genitale de ciocolată fină sau, pentru a planta în glastră, nişte seminţe de cânepă indiană sau canabis, cum mai este cunoscută. Şi aceste produse se vând tot ca un brand al oraşului, fiind pline magazinele de aşa ceva.

Prostituţie, droguri, imoralitate

Acesta este concluzia pe care cititorul rândurilor umătoare o va trage. Românul, creştin şi ortodox, greu poate accepta că aceste tare ale societăţii ar putea să capete legalitate şi deci, recunoaştere din partea societăţii. Probabil că prin aceste frământări au trecut şi olandezii, însă concluzia lor a fost una logică, germanică şi nu una pasională, latină: ce e imposibil de înlăturat, trebuie măcar ţinut sub control.

Dar să vedem ce ar putea atrage milioane de turişti şi oprobiul celor cu frică de Dumnezeu…

Red Light District sau Cartierul Roşu este, probabil, cel mai celebru cartier din Amsterdam. Prin ce se remarcă el? Cu o arhitectură cu nimic mai specială decât a altor zone, acest loc are felinare sau neoane roşii din belşug la fiecare casă, ferestre mari la parterul ei, în care femei în lenjerie intimă, de toate vârstele, rasele şi formele, aşteaptă plictisite, dansând, privind sau ademenind clienţii, care cască gura într-un periplu fără sfârşit prin faţa lor.

Cartierul Roşu

Pe străduţele cartierului nu trec doar posibilii clienţi, ci şi curioşi, care vor doar să vadă, să viziteze acest cartier, al cărui renume este deja de notorietate. Printre casele de toleranţă sunt o sumedenie de sex shop-uri şi localuri care prezintă spectacole porno live, asortate cu specificul cartierului. Seara, străduţele înguste sunt sufocate de fluviul de turişti care curge în toate direcţiile.

O altă sursă importantă de venituri pentru acest oraş o constituie vânzarea legală de droguri. Nu toate drogurile sunt legale, ci doar marijuana, dar este suficient ca localurile unde legea prevede consumarea ei, să le găseşti la tot pasul, într-o zonă numită convenţional Green District. Aceste coffee shop, cum sunt numite, nu trebuiesc confundate cu cafenelele tradiţionale. În cafenele nu se consumă droguri şi nu se fumează deloc. De fapt, în toată Olanda nu se fumează în niciun loc public. E un paradox: e interzisă fumarea tutunului, însă nu şi a canabisului. Chiar şi în aceste coffee shop-uri există camere separate pentru fumători. De aici se pot cumpăra tot felul de amestecuri de marijuana, preparate în cele mai diverse moduri sau se pot bea băuturi nealcoolice.

O curiozitate pentru mine au fost toaletele publice. Se ştie că pentru orice ţară, toaletele publice (pe care de multe ori noi avem tendinţa de a le trece la chestii neimportante, ca şi cum ai putea să nu bagi în seamă şi necesitatea fiziologică care ne îndeamnă să le căutăm uneori cu disperare) sunt o dovadă de civilizaţie. Ei, olandezii, au rezolvat într-un fel foarte original această problemă, pe jumătate şi foarte dezinvolt. Spun pe jumătate, pentru că ei au prevăzut doar pentru bărbaţi astfel de locuri şi spun dezinvolt, pentru că „procesul” se desfăşoară în public, sub ochii indiferenţi ai trecătorilor, în nişte nişe, mai mult decât aerisite, amplasate în mijlocul unor piaţete sau în chiar preajma unor biserici. Pentru noi, românii, a fost mai mult decât amuzant să vedem aceste „amenajări”. Pur şi simplu ne-am oprit în loc, minunându-ne de ce le-a trecut prin cap.

Fiecare cu preocupările lui…

Sunt multe de povestit despre Amsterdam. Cred că, deşi aceste tentaţii, aflate la limita legalităţii, sunt la tot pasul, tineretul lor creşte mult mai puternic, fără complexe şi mult mai independent. Nu neg faptul că această atitudine, atât de tolerantă faţă de ceea ce, în alte ţări europene, este considerat ilegal şi imoral, are şi reversul medaliei, adică o rată a infracţionalităţii destul de mare. Însă, în permanenţă, autorităţile olandeze monitorizează situaţia astfel încât totul să fie menţinut sub control. Aici funcţionează totuşi rigurozitatea şi seriozitatea germanică şi nu lehamitea balcanică.

Am încheiat acest articol cu aspectele extravagante ale vieţii din Amsterdam, însă nu vreau să păstraţi doar această ultimă impresie ca definitorie despre oraşul liber, aşa cum l-am numit în prima parte a relatării mele. Este un oraş fermecător, plin de poezia canalelor boeme, pe care plutesc lebede şi vaporaşe, e oraşul cu „statui” vii în pieţe, al caselor strîmbe şi nebune, e oraşul în care poţi să admiri Rondul de noapte de Rembrandt, Floarea soarelui de Van Gogh, ca să pluteşti de fericire. E un oraş de care e imposibil să nu te îndrăgosteşti, tocmai datorită contrastelor şi sensibilităţii sale.

Articol publicat în Monitorul de Brăila nr. 3918 (22 dec. 2008 )

Lecţia olandeză [1]

Cele mai frumoase evenimente sunt cele pe care nu le planifici şi care îţi aduc bucurie. În urma unei astfel de situaţii am ajuns undeva, într-una din ţările Uniunii Europene, pe care nu o aveam în vedere atât de curând: Olanda şi mai precis la Amsterdam, oraş considerat capitala Ţărilor de Jos. Aici pierzi noţiunea timpului, te încânţi şi te laşi purtat de ceea ce vezi în jurul tău, atracţiile fiind la tot pasul.

„Veneţia nordului” este o metropolă relativ mică ca număr de locuitori (aproximativ 740 000) în comparaţie cu suratele ei europene, însă numărul de turişti ce o vizitează întrece cu mult populaţia autohtonă, ceea ce subliniază interesul pe care îl trezeşte acest oraş.

Nu voi face istoricul acestui vechi oraş. El poate fi găsit destul de uşor pe Internet sau în lucrările de specialitate. Ca şi alte mari oraşe europene e clădit pe o civilizaţie cu o cultură străveche, o flotă puternică şi colonii aducătoare de venituri.

Mă voi referi, însă, la Amsterdam, prin ochii unui hoinar, avid să cunoască şi să vadă cât mai multe din acest oraş liber. Da, am spus liber, pentru că acesta e cel mai pregnant sentiment pe care îl trăieşti aici.

Acest loc satisface toate pretenţiile pe care le poate avea un turist. Ai la dispoziţie unele dintre cele mai celebre muzee ale lumii, poţi să faci cumpărături într-o diversitate covârşitoare de magazine, să te distrezi în cele mai non-conformiste cluburi şi localuri, restaurante cu specific argentinian, chinezesc, indonezian, indian, să cutreieri cu bicicleta sau să te plimbi pe canale cu vaporaşe speciale. Ce mai, tot ce-ţi trece prin cap poţi găsi aici!

Unul din punctele de plecare în mici croaziere pe canale

Sunt multe de spus despre Amsterdam… Vizitându-l am încercat să fac puţin din toate şi vă voi povesti ce m-a impresionat pe mine în acest fermecător oraş.

Cum ne deplasăm

Din Amsterdam nu lipsesc niciunul din mijloacele de transport pe care le cunoaştem. De la autobuze, tramvaie, metrouri, până la taxiuri pe bicicletă. Şi totusi…

Am văzut un oraş fără ambuteiaje, fără claxoane, fără maşini parcate parcă una peste alta. Cum este posibil acest lucru, vă veţi întreba? Aceşti oameni inteligenţi şi prietenoşi au descoperit secretul: bicicleta. Am mers în multe oraşe din Europa şi bicicletele sau scuterele sunt prezente peste tot. Însă ca în Amsterdam nu am întâlnit niciodată atât de multe. Avantaje? Mai trebuie să vorbim despre ele? Mişcare în aer liber, deci sănătate, poluare redusă la minim, trafic stradal mai mult decât lejer.

Ce trebuie făcut pentru asta? Piste speciale. Pentru că bicicliştii sunt majoritari (ai senzaţia că toţi cetăţenii au bicicletă), ei circulă în condiţii de maximă securitate, nu pe piste cum sunt cele din Bucureşti sau, şi mai rău, la gramadă cu maşinile, cum este în Brăila. Pe pistele de biciclete nu există nici măcar pietoni. Pentru turişti sunt puncte în tot oraşul de unde poţi închiria biciclete. Să mergi la Amsterdam şi să nu circuli măcar o zi cu bicicleta, înseamnă să pierzi una din cele mai frumoase experienţe locale.

Ce mai trebuie atunci când locuitorii unui oraş ar dori să folosească mai mult bicicletele? Parcări adecvate pentru acestea. Am văzut în zona Gării chiar şi o parcare etajată, în care erau sute de astfel de mijloace de transport. În rest, tot oraşul este o mare parcare de biciclete, prin pieţe, pe poduri, pe trotuare, peste tot, însă fără să blocheze cumva circulaţia.

Se pot întâlni peste tot, pedalând, femei, bărbaţi, copii de toate vârstele, îmbrăcaţi sport sau pretenţios, cu biciclete rabatabile (aşa le transportă în mijloacele de transport în comun, unde există locuri speciale de depozitare), cu biciclete clasice sau dotate cu nişte cutii mari în faţă, în care se transportă diverse obiecte sau chiar copii de vârstă preşcolară, pe mici scăunele, cu centuri de siguranţă. În Amsterdam e un mijloc de deplasare firesc, mult mai firesc decât autovehiculele, utilizat pe scară largă.

Arhitectura

Pedalând sau mergând la pas, admiri arhitectura specifică Ţărilor de Jos. Priveşti clădirile înalte şi înguste, cu un design simplu, aparent identice, însă diferenţiate prin detalii fine care le conferă mult farmec şi originalitate. Ele sunt colorate diferit sau îmbrăcate în cărămidă roşiatică. Au devenit unul din simbolurile oraşului fiindcă o parte din ele sunt strâmbe sau înclinate uşor în faţă, cu unghiuri ciudate, ceea ce te face să crezi că sunt clădiri nebune, ameţite de poezia care bântuie întreaga urbe.

Case ameţite…

Foarte sus, aproape de acoperiş, au un sistem cu un cârlig şi scripeţi, invenţie ingenioasă, pentru că în aceste clădiri înguste nu poţi să urci pe uşă sau pe scări nimic voluminos, cum ar fi, de exemplu, piesele de mobilier. Atunci totul se introduce pe fereastră, prin acest mecanism simplu, dar eficient.

Vaporaşele staţionate pe malurile canalelor sunt în realitate locuinţe, fiind dotate cu tot ceea ce este necesar într-o gospodărie. Ele dau mult farmec canalelor şi, deşi multe se sustrag de la taxe şi evidenţele oraşului, ele sunt tolerate pentru că atrag privirele trecătorilor şi te fac să visezi la o viaţă boemă legănată de apele blânde ale râurilor Amstel sau IJ.

Locuinţe lacustre

Într-o simbioză desăvârşită construcţiile moderne, din sticlă şi oţel, urmează liniile celor vechi. Multe ferestre şi puţine balcoane. Sclipiri şi umbre în apa întunecată, dar strălucitoare ca o oglindă, a vechilor canale.

Lebede, raţe sălbatice şi lişiţe îşi caută hrana nestigherite de ochii curioşi care le privesc şi le fotografiază.

Copacii, unii, surprinzător, în floare în decembrie, completează acest peisaj delicat.

Locuitorii

Am spus puţin mai sus, că Amsterdam este un oraş liber. Aceasta se vede în primul rând din atitudinea oamenilor pe care îi întâlneşti: destinşi, zâmbitori şi amabili. Un amalgam de rase şi naţionalităţi convieţuiesc într-o armonie perfectă de zeci de ani. Se apreciază ca fiind un număr de 173 de naţionalităţi, care reuşesc să trăiască împreună numai datorită unor convingeri tolerante şi, cu siguranţă, mai evoluate decât ale multor naţii europene. În peisajul stradal, acest mix de rase îţi creează un sentiment plăcut de relaxare şi de uimire.

În tramvai, vorbind cu prietenii mei despre ceea ce ne-a atras atenţia în timpul călătoriei, de undeva din spatele meu, mi-a răspuns o voce feminină într-o română perfectă. Era o fată care nu a putut rezista să nu intre în conversaţie cu noi. Deşi lucra şi avea prieteni în Olanda, îi era dor de ţara natală. Ne-a confirmat că olandezii au ajutat-o să se integreze relativ uşor.

Cei care se tem că nu se vor face înţeleşi în limba acestei ţări, îi anunţ că toţi, dar toţi olandezii vorbesc perfect cel puţin engleza. Absolut oriunde ai merge te poţi descurca foarte uşor şi eşti îndrumat cu atenţie şi amabilitate.

Pentru că Amsterdam merită, voi continua cu alte impresii într-un număr viitor. Acest oraş uimitor mai are multe de arătat şi, prin imagini şi cuvinte, îl vom descoperi împreună.

Articol publicat în Monitorul de Brăila nr. 3914 (18 dec. 2008)