Cântă “carpaţii”
Seară caldă, într-o iarnă,
Cabană de crai.
Am umplut Curmătura de râsete
Şi căni de ceai.
Bocancii au râmat
Spre Piatra Mică
Pioleţii au aruncat
Bucăţele de stâncă.
Poteca urcă,
Prin sufletele noastre,
Spre creastă, către Liviu,
Care zâmbeşte şi el.
Chitara-i cântată iar,
Din mână în mână.
Tricourile printate
Se-apropie încet.
„Iar mă duc… şi iar mă duc”
Strigăt stingher
Rămâne în amintire
Dinspre Bârnova 
Lasă un răspuns