Chopin pentru Valea Moscu
Pianul picura lin stropii muzicali intr-un vals de Chopin. Pasiune si tristete…
Fara sa simt gandul zboara departe… Spre o seara calda de iulie in Macin, care de fapt nu a existat niciodata. Un stejar isi etaleaza umbra pe marginea unei rape in care curge un firisor de apa. In scorbura lui o soparla verde se zbate nelinistita…
Izoprenul zace pe iarba arsa si pascuta zilnic de tot felul de animale.
Soarele se pierde in dare sangerii pe dupa culmile intunecate.
Cu fata spre cer, astept sa primesc toata pacea ancestrala din acea vale. Linistea ma cuprinde incetul cu incetul. Sunt una cu natura. Sunt acolo de secole si acolo voi mai ramane pana la sfarsitul lumii.
Valsul suna in mintea mea dand stralucire lunii. E cald si pana si stelele dogoresc pe cerul de vara…
Lasă un răspuns